r5q5516re63rlr

Apusul, crepusculul lumii, este vazut ca un "paradis in destramare", petrecut intr-o temporalitate tarzie: "Gradinile Luminii se-ntuneca in zare/ Si raiul inserarii mai fumega departe.../ Prin zidurile arse si portile lui sparte/ incet s-afunda-n hauri cumplita-ncaierare." "Raiul inserarii" este un cronotop al neimplinirilor, supus entropiei finale, ruinei, biruintei zeilor negativi. Portile acestui paradis degradat sunt sparte, zidurile arse, iar "cumplita-ncaierare", reiterare a revoltei arhanghelilor razvratiti, prevesteste vremuri groaznice.
Fiorul Apocalipsei de care este stapanit eul liric il transforma, in spatiul imaginar, in martor al catastrofei. intr-o lupta cosmica a fortelor pozitive si negative, apare bestiarul sfarsitului de lume, sarpele apocaliptic: "Descolacit din neguri se-nalta-un sarpe laur/ Ce umple-ntreg apusul cu cozile-nnodate.../ Fug ingeri din infrangeri cu frante lanci de aur/ Si pier din cer arhangheli cu arcuri descordate."
Arhanghelii, parasiti de puterile divine, sunt invinsi, au arcurile "descordate", iar legiunile intunericului, intr-o grandioasa hiperbola, pun stapanire pe lumea transcendenta, aflata intr-un moment de mare inclestare.
intr-o lectura mai linistita, cu necesara temperare a imaginilor de mare plasticitate, poezia este un pastel al apusului, metaforele putand fi decodate ffira substratul marelui fior apocaliptic: "Gradinile Luminii" si "raiul inserarii" semnifica zarea insangerata a apusului de soare, "zidurile arse" si "portile sparte" sunt norii sfasiati de ultimele raze fumegande de lumina, iar lupta intunericului cu lumina dobandeste proportiile cosmice ale prabusirii ingerilor.