s1t2319si46kxy
"Sfarsit de toamna", primul tablou de natura din "Pasteluri", evoca sosirea toamnei intr-un cadru natural linistit, parca al vremurilor patriarhale, cand pasarile isi parasesc cuiburile si se duc spre taramuri cu clima mai dulce: "Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele,/ Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele;/ Carduri de cucoare, insirandu-se-n lung zbor,/ Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor". Imaginea toamnei din prima strofa este idilica, plina de farmecul descrierilor din secolele trecute, cu imaginea cardurilor de cocori insirandu-se pe fundalul indepartat al cerului.
Strofele urmatoare stau insa sub semnul nostalgiei dupa zilele insorite ce au trecut. Semnele tristetii se simt peste tot: "Vesela verde campie acu-i trista, vestejita,/ Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita;/ Frunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se deslipesc,/ Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc." Anotimpul cel mai temut din lirica lui Alecsandri, iarna, se anunta prin semne apocaliptice: "Din tuspatru parti a lumei se ridica-nalt pe ceruri,/ Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri./ Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori/ Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori." Timpul este ireversibil si spatiul se inchide, om si vietuitoare cautand adapost: "Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare!/ Vantul suiera prin hornuri, raspandind infiorare./ Boii rag, caii rancheaza, canii latra la un loc,/ Omul, trist, cade pe ganduri si s-apropie de foc." Singurul refugiu al omului este casa, in tovarasia scumpa a focului.