t3z3324tn97sbn





\                   Zburatorul lui Vasile Alecsandri e mai aproape de varianta pamanteana a personajului, insinuata
inca de Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei". De aceea", atitudinea poetului este subtil ironica, iar confesiunea erotica are cateva particularitati: nu se mai adreseaza mamei sau unei vecine, ci este reciproca, doua fete sagalnice marturisindu-si senzatiile produse de fiorii dragostei; spatiul nu mai este cel inchis, protector in fata invaziei duhurilor rele, ci natura larga; timpul este inca diurn: "«Draga, draga sorioara,/ Nu stii canticul ce spune/ Ca prin frunzi cand se strecoara/ Raza zilei ce apune,/ Sburatorul se arunca/ La copila care vine/ Sa culeaga fragi in lunca,/ Purtand flori la san ca tine?...»". Zburatorul are gesturi cat se poate de pamantene: "Fragii el din poala-i fura/ Cu-a sa mana nevazuta,/ Si pe frunte si pe gura/ El o musca s-o saruta./ Soro, buza-ti e muscata!/ Fragii, poti sa le duci dorul./ Spune,-n lunca-ntunecata/ Nu-ntalnisi pe Sburatorul?". intamplarea se reia, in aceiasi termeni ironici, de tachinare gingasa, prin simetria laitmotivului definitoriu ("Nu-ntalnisi pe Sburatorul?"), si din perspectiva celeilate fete: "«Draga sorioara, draga,/ Canticul mai spune inca/ De-acel duh c-ades se leaga,/ Cand e umbra mai adanca,/ De copila mandra, alba,/ Ce culege viorele,/ Purtand pe ea scumpa salba,/ Scumpa salba de margele [...]// Pe san, draga, esti muscata!/ Salba poti ca sa-i duci dorul./ Spune,-n lunca-ntunecata/ Nu-ntalnisi pe Sburatorul?»".
Finalul dezvaluie identitatea celor doi "Sburatori": "Astfel vesel pe-o carare/ Glumeau gingasele fete./ Iar in lunca sta la zare/ Doi voinici cu negre plete,/ Si, cantand in poienita,/ Aninau cu veselie/ Unu-o salba-n chingulita,/ Altul flori la palarie."
in versuri fluente, cu o sonoritate ce sustine veselia idilica a vietii in natura, intr-un cadru paradiziac si intr-o atemporalitate palpabila, Alecsandri modifica mitul Zburatorului, coborand personajul in plan terestru, surprinzand sinceritatea si bucuria trairii, la modul ingenuu, a primilor fiori ai dragostei.