c6l9211cv33tej




Tabloul naturii din "Mezul iernei", inghetat, cvasidesertic, al unei lumi cuprinse de tenebrele ghetii, se contureaza intr-o maretie statica, intr-o nemiscare aproape totala: "in paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!/ Stelele par inghetate, cerul pare otelit,/ Iar zapada crjstalina pe campii stralucitoare/ Pare-un lan de diamanturi ce scartaie sub picioare." E o natura ireala, onirica, imaginata din spatiul recluzionar al conacului de la Mircesti. Toate elementele naturii sunt asezate sub semnul aparentei: "stelele par inghetate", "cerul pare otelit", zapada "pare-un lan de diamanturi". intr-un astfel de tablou fantastic, parca selenar, supravietuirea este dificila, toate imaginile constituindu-se din elemente taioase, stridente: lanul de diamanturi "scartaie sub picioare", cerul are o imagine impersonala, este "otelit", gerul este "amar, cumplit". Singurele elemente aflate in miscare aparenta, fumurile albe, ridicate in aer, dau impresia de taram mirific, ireal, edificand intre pamant si cer un dom de cristale perfecte: "Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios/ Ca inaltele coloane unui templu maiestos,/ Si pe ele se aseaza bolta cerului senina,/ Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina." intregul tablou sta sub semnul unei luminozitati reci, impersonale, in care lumile se zagazuiesc pentru o viitoare si puternica dezlantuire de forte.
Tabloul cvasitotal al naturii, ascunzand energii uriase, se transforma intr-un templu al flacarilor eterne, ca o imensa oglinda cosmica, imagine preluata din mitologiile vechi, iraniene: "O! tablou maret, fantastic!... Mii de stele argintii/ in nemarginitul templu ard ca vecinice faclii./ Muntii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare/ Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare." Nemiscarea totala simplifica peisajul, prin eliminarea detaliilor si prin negatie: "Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;/ Nici un zbor in atmosfera, pe zapada - nici Iun pas;/ Dar ce vad?... in raza lunei o fantasma se arata.../ E un lup ce se alunga dupa prada-i -spaimantata!". Ferocitatea escatologica a acestui tablou de sfarsit de lume domina intreaga ipoezie, expresie perfecta a unui timp infernal, lipsit de orice contingenta cu umanul.