 |  |  |
Versuri descaltate" Litania poetului se transforma in plans
universal, om si vietuitoare fiind supuse aceleiasi conditii trecatoare:
"Plang femeile inselate, plang barbatii mintiti./ Plang oamenii
supusi,/ Plang oamenii fara speranta./ Plang pasarile si vitele
ucise, ca sa fie mancate." In finalul poeziei,
Continuare Psalm 7 ("Pentru ca n-a putut sa te-nteleaga...)", indemnand la cunoastere, la prezenta
certa, la speranta, prin vedere directa, in randul oamenilor,
entitatea divina fiind datoare sa confirme ca se afla peste tot
si in toate: "Tu esti si-ai fost mai mult decat in fire/
Era sa fii, sa stai, sa vietuiesti,/ Esti ca un gand, si e
Continuare Psalm 6 ("Te dramuiesc in zgomot si-n tacere...") d5e544de73fqzDumnezeu este instanta suprema
pe care poetul o cauta cu obstinatie, "Pentru credinta sau
pentru tagada,/ Te caut darz si fara de folos./ Esti visul meu,
din toate, cel frumos/ Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada."
Cautarea poetului este indarjita, o incercare de a ating
Continuare FatalaulFragilitatea fiintei arata ca "fatalaul"
ar inclina catre sexul feminin: "Degetele: ca viermusii,/
Pielea: pielea corcodusii./ Solz de sticla-n unghie./ Ochiul tau
injunghie,/ Gura ta subt firisoare-i/ Pafta cu margaritare."
Atributele masculine sunt estompate, efeminate, generand un farmec
deosebit, viclean, revarsat subtil asup
Continuare
|