/ De-i pui poate sta in picioare./ Dar bratul e moale si " frant." Din lumea pe care a parasit-o mai pastreaza, uitate, suave amintiri ale locurilor natale: "in ochii-i deschisi, o lumina,/ A satului unde-i nascut/ A campului unde iezii-a pascut,/ A incremenit acolo straina."Lumea inchisorii reflecta in adancuri imagini brutale a
Continuare

In acest demers, poetul trece prin mai multe ipostaze ale omului in fata Sacrului:   Ipostaza adamica este cea care precede izgonirea din Paradis, timp in care comunicarea Creatorului cu Faptura se realizeaza simplu si direct:               
Continuare

imbolnavirea fetei este motivata alegoric, prin ratacirea nostalgica in natura, in cautari nestiute: "in varful piciorului/ A-ntepat-o cu otrava/ Spinul prins de crini si laur".Vocea lirica se adreseaza apoi direct fetei cuprinse de ciudata boala, discursul luand calea unei gingase si subtile admonestari, conturand o intreaga strategie de
Continuare

" Elansat catre cer, in ciuda vecinatatilor joase, cuprinse de "dusmanie", muntele se intrupeaza intr-un vis etern al omenirii, mereu amenintat de puterea egalizatoare a sesului, frana in calea catre absolut a spiritului uman: "Pandit sa creasca peste tine/ Sesul turtit, flamand de
Continuare

Apartinand, pe harta lirismului arghezian, teritoriului „fiorului religios", ei sunt completati de poezii cu aceeasi tematica, dar cu titluri individualizate, precum Duhovni­ceasca, Inscriptie pe Biblie, Muntele Maslinilor, Ruga de vecernie, Mahniri, Heruvim bolnav, intre doua nopti s.a. Consecventa cu care tema religioasa este reluata pe parc
Continuare

" Sentimentul erotic exacerbat sau suav este sublimat de poet prin metafore contrastante, iubita devenind si papadie, dar si "jug de carne", carnalitatea frusta a imaginilor sugerand un puternic clocot al vietii declansat de manifestarile senzuale ale dragostei.
Continuare

Orientari teoretice                                                                             
Continuare

Din punct de vedere epic, se prezinta o intamplare: ascul­tand o femeie care canta la pian, poetul („pustnicul") renunta la solitudine, coborand in lumea reala.Timpul evocarii este un trecut necalendaristic („intr-o dup-amiaza") marcat prin starea de asteptare a eului li
Continuare

Si tot de la primele versuri se realizeaza o indentificare intre pamintul natal si oamenii care il locuiesc - neamul.Ca un fiu iubitor, poetul contureaza imaginea Mamei Tara, retinind in primul rind bogatia pamintului romanesc, rodnicia a-<«stuia: „Unde sapa sapa locul /Sare din-pamint norocul". Proce­deul esential prin care se sugere
Continuare