g5k2110gt76uqd

In lumea infernala a inchisorilor destinul se proiecteaza de multe ori prin jocurile de noroc, adesea soldate cu accidente si batai: "Sfarrr! Francul azvarlit de bobarnac in sus,/ Lucind, pana la cruci s-a dus -/ Si il asteapta hotii roata,/ Sa cada-ntors pe partea lui jucata." Abandonarea in voia zeitei Fortuna este una dintre putinele sanse ale destinului oferite talharilor. in poezia "Sici, bei", rezultatul aruncarii monedei este insa contestat: "— «Nu se prinde!» striga cei cu bei -/ Te-am vazutara catestrei/ Cum l-ai pornit!" - «Mai»/ - «Sa-i saie ochii?» - «Sa-i!»". Miza jocului creste, pentru ca aruncarea monedei se repeta, iar ceata sufera o miscare tumultuoasa, "S-a invartit, s-a rupt, s-a prins", in cele din urma din sase insi ajungand sa fie gramada numai unul.
Rezultatul acestui conclav al crimei este grotesc, participantiisuferind diverse mutilari: "Duta scuipa sange. Irimie/ Zace, cu o gaoaza-n cap si in tichie./ Si cautand zadarnic sa-1 scoale/ il jaluie ca pe psaltichie:/ «Vezi, daca joci, ma! fara parale?...»". Imaginea infernala a luptei face parte dintr-un scenariu al faptelor lipsite de inteles, irationale, care se inscriu in acelasi matrix al lumii subterane, a inchisorilor.
Limbajul folosit de Tudor Arghezi este cel argotic, cu o relevanta adecvata mediului evocat, periferia sociala, unde grotescul este modul obisnuit de existenta.