Poezia "Muntele maslinilor" face parte din seria de creatii poetice cu tema religioasa, putand fi alaturata "Psalmilor" arghezieni. Pe Muntele maslinilor are loc de scena biblica in care Iisus Hristos primeste cuvintele Tatalui, acceptand sa se sacrifice de buna voie. Simbol divin, al cerului inalt, axis mundi primordial, zvacnire a teluricului catre sacralitate, muntele este de o maretie greu de egalat: "Munte-ndreptat cu piscul in Tarie/ Si neclintit in visul de azur./ Batut de-a marii veche dusmanie/ Cu bici de lanturi imprejur." Elansat catre cer, in ciuda vecinatatilor joase, cuprinse de "dusmanie", muntele se intrupeaza intr-un vis etern al omenirii, mereu amenintat de puterea egalizatoare a sesului, frana in calea catre absolut a spiritului uman: "Pandit sa creasca peste tine/ Sesul turtit, flamand de inaltime,/ Si sa te-ajunga praful care vine/ Starnit de turme si desime." Se intalnesc si aici, ca in "Psalm" 8 ("Marea ma-nchide, lutul m-a oprit./ Am alergat si-n drum m-am razvratit/ Si n-am scapat din zarea marii stepe."), doua planuri opuse: muntele, cu aspiratia inaltului uranic, si sesul (sau marea), intinderea plana, vasta, totusi inchisa de orizonturi joase, care abia incearca sa ajunga la inaltimea muntelui, semnificand inchiderea fiintei, fara aspiratii mai inalte. Amenintand muntele, sesul franeaza ascensiunea neintrerupta a piscului catre bolta cereasca. o4s5118oz24lzk
Muntele se constituie, printr-un sir de metafore revelatorii, intr-un taram misterios: "Munte, cadelniti de izvoare,/ Altar de soimi, salas de sori,/ Care nu suferi floarea trecatoare/ Sa te imbete cu miros de flori." Muntele devine un loc sacru, opus sesului, ramas intr-o zona profana. Muntele nu suporta efemerul, "floarea trecatoare", fiind un spatiu unde domnesc linistea si timpul etern, insasi viata fara sfarsit: "Tu, in hotarul marilor mistere,/ Esti ca un semn de-a pururea putere,/ Al vietii noastre cea fara de leac." Muntele este un taram transcendent, unde se ascund marile mistere ale vietii, inaccesibile omului obisnuit. Aceasta simbolistica este usor de revelat, pentru ca omul isi gaseste redemptiunea pentru faptele sale tocmai pe acest taram, al sacrului, unde Dumnezeu apare prin intermediul Fiului.
Omul constituie un exemplu deznadajduit pentru cel care nu asculta de puterea divina: "impresuratule de astre!/ Sufletul nostru, subred si sarac,/ Nu stie de izvor si roada./ Nadejdea-ne pribeaga intre noi/ isi lasa urma slaba, ca o roata/ Cu spitele de aur, in noroi."
Teme si motive ale poeziei "Muntele maslinilor"
• Muntele, aspiratie spre inalt, divin si eternitate.
• Lumea eterna se reveleaza pe un pisc de munte, dincolo de puterea de intelegere a omului.
                 • Antinomia ses-munte, tradusa in preocuparile marunte ale omului comun si aspiratiile catre
inalt ale spiritului nelinistit al poetului.
               • Muntele, loc al misterelor, al tainelor fara de seaman. De fapt, muntele si sesul respecta
principiul de coincidentia oppositorum.
• Muntele, topos al puterii divine, loc de unde se va edifica noua lume, dupa Revelatie.
• Nadejdea "pribeaga", singura modalitate de evadare din lumea stramta umana, a suferintelor peste masura.