•  Incadrare: Poem romantic integrat in sirul celor 12 „Nopti" macedonskiene.
-  Aparut in 1912, in volumul „Flori sacre".
-  Punctul cel mai inalt al creatiei lui Macedonski, „poemul delirant al desertului" (Calinescu).
•  Tema: Destinul nefericit al Poetului - cautator sublim al himerei absolutului.
•  Titlul: Denumeste timpul evaziunii din real in ideal, noc­turnul fiind propice visarii.
•  Structura: Alcatuit din doua parti si un episod de lega­tura.
-  in final, revenirea la tabloul noptii de decembrie.
•  Universul operei Partea I (versurile 1-28):
-  intr-o noapte de decembrie, un tanar poet viseaza la gura sobei.
-  Cadrul interior este deprimant si lipsit de viata.
-  Afara, geamatul campiei sub viscol si urletul lupilor devin terifiante.
-  „Traznit" „de soarta" poetul este un damnat romantic, neinteles si dusmanit de contemporani.
Episodul de legatura (versurile 29-39):
-  Dintr-o data, „ o flacara vie" izbucneste in soba.
-  Omul real (poetul) se transpune in ipostaza sa ideala (emirul din Bagdad).
Partea a Ii-a (versurile 40-217):
-  Lumea paralela este mirifica, nealterata si pura.
-  Tanarul emir traieste in acest paradis, dar fericirea il ocoleste.

-  Ca orice geniu, el este chemat de Absolut (cetatea sfanta Meka).

-  Fascinatia acesteia ii acapareaza fiinta, hotarandu-1 sa plece.
-  Emirul porneste spre „alba cetate", insotit de slujitori, cai si camile.
-  La marginea orasului, un drumet pocit ii spune ca are aceeasi tinta.
-  Calea acestuia urma sa fie una ocolita si mai usoara.
- Alegand drumul cel drept, tanarul emir intampina greu­tati nebanuite.
-  Pierzandu-si oamenii, ramane singur sub cerul de foc.
-  Viziunea Mekai il face sa alerge spre ea, dar totul se vadeste a fi un miraj al desertului.
-  Emirul moare, in timp ce drumetul pocit intra pe poarta cetatii Meka.
Simboluri:
1. Emirul din Bagdad = omul superior, geniul fascinat de naluca absolutului.
-  impartaseste destinul indragostitilor de ideal.
-  Moare ucis de propria sa himera.
2.  Meka = simbol al idealului, miraj de neatins.
3.  Drumul prin desert = calea grea spre telul propus.
4.  Pocitan-ben-Pehlivan = omul urat sufleteste care isi atinge telul „mergand" pe cai „ocolite".
Finalul poemului (versurile 218-227)
- Autorul readuce tabloul noptii de iarna.
-  inconjurat de „frigul" dusmaniei contemporanilor, poe­tul se salveaza prin arta.
-  Doar el va ajunge la „Meka cea mare", adica in absolut.