Prin gen literar se intelege totalitatea operelor literare „similare prin modul de structurare a continutului, printr-o suma de procedee estetice comune si prin modalitatea in care scriitorul se comunica pe sine, armandu-si prezenta in opera". y6e424yi26pnc
Asadar, genul literar cuprinde o grupare de opere literare bazata atat pe elemente de forma (structura, procedee artistice etc.) si de continut (aspecte abordate), cat si pe atitudinea adoptata de scriitor si manifestata tocmai prin aceste elemente de forma si de continut la care el recurge (Mircea Anghelescu - - Dictionar de termeni literari). Sunt cunoscute trei genuri literare fundamentale: genul liric, epic si dramatic, intalnite atat in literatura populara, cat si in cea culta, dar lor li se mai poate alatura genul epistolar, genul aforistic si genul enigmistic, caracterizate si ele prin unele trasaturi specifice. Granitele dintre genurile litemre nu sunt fixe si de aceea exista diferite interferente ale acestora, mai ales in literatura con­temporana.
Genul liric, a carui denumire provine de la cuvantul lira - instrument muzical cu care se acompania recitarea unor creatii literare - cuprinde totalitatea creatiilor lirice, adica a acelor opere literare in care autorul isi exprima direct propriile ganduri, idei si emotii, fiind prezent si eul liric.
In aceste opere, prezenta autorului este directa, nemijlocita, iar obiectul lor sunt sentimentele intime. Sunt prezente confesiunea, autoexprimarea, subiectivitatea interioara, dar sentimentele proprii poetului capata un continut general uman in care cititorul se recunoaste.
Specii ale genului liric au aparut inca din Antichitate, manifestandu-se, de pilda, in literatura latina inca din secolul I i.Hr. Pe parcurs, ele s-au imbogatit nu numai ca diversitate artistica si tematica, ci si ca numar.
Trasatura comuna a operelor lirice este, asa cum aratam, exprimarea directa a gandurilor, ideilor si sentimentelor, realizata prin confesiune., autoexprimare, subiectivitate, prin prezenta nemijlocita a eului care se exprima pe sine.
Lirica este o poezie a momentului, a prezentului, are in centrul ei viata oamenilor sub toate aspectele, dar compozitia operei lirice nu urmareste o succesiune de evenimente, ci o varietate de sentimente, de stari de spirit, care sporesc treptat in intensitate.
In ciuda acestor trasaturi comune, operele care apartin genului liric se si particularizeaza prin anumite note definitorii, ceea ce explica diversitatea creatiilor lirice, atat populare cat si culte.
De pilda, poetul liric isi exprima direct propriile ganduri, idei, sentimente, dar el vorbeste in numele poporului sau al unei intregi categorii sociale, fiind exponentul acestora, om al cetatii. Alteori, trairile exprimate direct sutit determinate de un aspect din natura, care-1 face sa vibreze profund si statornic, sau sunt deosebit de puternice, deoarece au la baza o experienta de viata strict personala. Exprimand propriile trairi, poetul liric reflecta, de fapt, in imagini artistice, si realitatea care a determinat aceste sentimente.
Operele lirice sunt diverse si prin procedeele artistice folosite de autori, pentru ca acestea, fie ca sunt tropi sau procedee de sintaxa poetica, fie ca sunt elemente de versificatie, corespund starilor sufletesti exprimate.
De aceea genul liric cunoaste o mare diversitate de specii.
Lirica populara cunoaste mai multe specii care au trasaturi comune, dar care se si diferentiaza prin unele trasaturi specifice. Astfel, din genul liric popular fac parte doinele, cantecele (care pot fi satirice, sociale, de dragoste, de leagan sau romante), bocetele si strigaturile.
Trasaturile lor comune sunt: subiectivitatea, exprimarea directa, nemijlocita, a sentimentelor, forma versificata, dar modalitatile de evidentiere si scopurile aces­tora sunt diferite.
In genul liric cult intra lirica cetateneasca, cea intima si lirica peisagistica. Lirica cetateneasca cuprinde: imnul, oda, psalmul, pamfletul, satira si epigrama; lirica intima contine: elegia, cantecul, romanta si meditatia, iar lirica peisagistica este constituita din pastel si idila.
Daca creatiile lirice populare apar in exclusivitate versificate, cele care apartin liricii culte sunt, in majoritatea lor, in versuri, dar pot fi si in proza, asa cum este cazul poemelor in proza.
Indiferent de specia lor stabilita in functie de tema si de natura sentimentelor, poeziile lirice se clasifica si dupa un criteriu de structura: numarul strofelor, numarul versurilor dintr-o strofa, masura unui vers, dispunerea strofelor si a versurilor etc.
Tinand seama de criteriile enumerate, poeziile cu forma fixa sunt: sonetul, rondelul, gazelul.