•  Incadrare: Publicata in 1881, in revista „Convorbiri literare" n1x2122no83rdo
-  Este prima dintre cele cinci „Scrisori" eminesciene, bazate pe nepotrivirea dintre ideal si real.
-  Mitul luciferic al „caderii" din timpul auroral, in lumea concreta.
•  Tema: Destinul geniului traitor intr-o lume incapabila sa-i inteleaga maretia.
•  Structura: Alcatuita dintr-o cosmogonie, incadrata de doua meditatii.
a)  Partea I (versurile 1-86) cuprinde mai multe tablouri:
♦  Cadrul nocturn;
♦  Spectacolul fiintelor umane efemere;
♦  Imaginea „batranului dascal" /geniul;
♦  Nasterea si extinctia Universului;
b)  Partea a Ii-a (versurile 87-156)
♦  Destinul geniului „cazut" in lumea comuna.
♦  Revenirea la tabloul nocturn.
•  Universul operei:
-  in linistea noptii, poetul mediteaza asupra timpului biva­lent (cosmic si uman).
-  Oamenii alcatuiesc un tablou rizibil de framantari zadar­nice.
-  Indiferent de rang, toti sunt tutelati de „geniul mortii".
-  Ipostaza superioara a fiintei umane este geniul („ batranul dacal").
-  infatisarea sa umila ii releva existenta vremelnica.
- Aceasta este prea scurta pentru gandirea sa uriasa, deter­minand drama geniului.
-  Savantul reconstituie nasterea si viitoarea extinctie a „lumii mari".
-  Cosmosul s-a nascut din marea primordiala, printr-o uriasa explozie galactica.
-  Peste „mii de veacuri", acesta va pieri, iar timpul va redeveni vesnicie moarta.
-  in lumea comuna, geniul este un neinteles.
-  Incapabili sa-1 „ajunga", oamenii il vor cobori la micimea lor.
-  Dupa moarte, gandurile lui vor trece in uitare.
-  Opera lui uriasa va fi judecata de minti inguste si se va pierde in neant.
-  in final, poetul revine la cadrul initial nocturn.
•  Elemente romantice:
-  Nasterea si prabusirea lumilor ceresti.
- Antiteza intre timpul universal si cel uman;
-  Destinul nefericit al geniului;
-  Gigantismul unor viziuni, uranicul, cadrul nocturn, luna, muzica siderala.
•  Subiecte posibile:
1.  Ilustrati conceptele operationale incipit si final, prin referire la o creatie eminesciana studiata.
2.  Motivati caracterul romantic al unei poezii eminesciene studiate.