•  Incadrare: Poezia naturii si a iubirii.
-  Publicata la 1 aprilie 1873, in revista „Convorbiri literare
-  Idila si meditatie pe tema curgerii timpului si a iubirii care moare.
•  Tema: Dorul dupa dragostea pierduta, convertit in tristete cosmica.
•  Titlul: Simbol al nostalgiei infinitului, al dorului ne­marginit, al iubirii duse dincolo de limitele timpului.
•  Structura, semnificatii:
-  Poezia este alcatuita din 14 strofe;
-  Planul contemplatiei ideale (strofele I-III);
-  Planul iubirii terestre (strofele V-XIII);
-  Cei doi indragostiti prevestesc perechea din „Lucea/arul";
-  Potentialul Hyperion este chemat din „sfera" lui, intr-o natura edenica;
-  Iubirea se vadeste a fi o iluzie trecatoare, peste care se arcuieste umbra lui Thanatos;
-  Tanara coboara din basm si din mit, pentru a se retrage apoi in lumea amintirii.