v9y3323vo68otf





Poezia "Semne" dezvolta alta dimensiune, comica, a superstitiilor, decurgand din mersul ciudat al intamplarilor alternative: "Daca te-ntalnesti cu un scaun,/ E semn bun, ajungi in rai./ Daca te-ntalnesti cu un munte,/ E semn rau, ajungi in scaun./ daca te-ntalnesti cu carul mare,/ E semn bun, ajungi in rai." Scaunul e un mijloc de locomotie spre cer, fiind in mitologie vehiculul folosit de zei pentru a cobori pe pamant. Muntele, in schimb, constituie un obstacol, de aceea este considerat un semn rau. Muntele e un mijloc de comunicare cu infernul, fiindca se opune cerului, nemaipermitand calatorului sa-1 atinga prin ascensiune terestra. La fel, carul mare este un semn bun, fiind alt vehicul folosit de zei: Phaeton isi folosea propriul car pentru a ajunge deasupra pamanturilor locuite de oameni.
Sirul de enumerari continua: "daca te-ntalnesti cu un melc,/ E semn rau, ajungi in melc." Melcul ar putea reprezenta lucrul ocolit, o metafora a ascunzisului in sine. Un semn bun, in schimb, este, in mod paradoxal, o femeie: "Daca te-ntalnesti cu o femeie, / E semn bun, ajungi in rai." Femeia ar putea reprezenta calea spre mantuire, spre redemptiune, pentru ca ajuta la recompunerea unitatii prime a arhetipului. Ascensiunea in rai poate fi interpretata si ca reiterare a pacatului divin, savarsit prin conspiratia sarpelui cu prima Eva. Fata de masa reprezinta un alt lucru rau: "Daca te-ntalnesti cu o fata de masa,/ E semn rau, ajungi in sertar./ Daca te-ntalnesti cu un sarpe,/ E semn bun, moare si tu ajungi in rai./ Daca sarpele te-ntalneste pe tine,/ E semn rau, mori si el ajunge in rai." Sarpele este un animal malefic, este cel care a ademenit pe om in rai sa muste din marul cunoasterii. Dar succesiunea traditiilor de intalnire se face parca in raport cu superstitiile avute de regii irlandezi in momentul in care trebuia sa foloseasca un anumit cod de reguli.
Moartea, in sine, este un semn rau, o piaza rea, de aceea orice om trebuie sa se fereasca de ea: "Daca mori,/ E semn rau.// Fereste-te de acest semn,/ Si de toate celelalte."
Teme si motive ale poeziei "Semne "
■ Codul de reguli, vazut ca o modalitate de a evita urmarile catastrofale ale unei eventuale incalcari a lor. •  Simbolismul semnelor: femeia constituie un semn bun, pentru ca ea implineste unitatea androginului, a arhetipului, in timp ce sarpele are o karma negativa, el trebuind sa fie omorat, pentru ca faptuitorul sa ajunga in rai. Carul mare si scaunul sunt tot semne bune, fiind mijloace de locomotie in
lumea superioara, a cerurilor.
• Moartea vazuta ca un semn malefic, ca o boala a omenirii de proportii universale. Moartea
este fenomenul cel mai reprobabil al umanitatii, incarcat de o energie negativa, letala.
•  Personificari ale obiectelor inanimate: fata de masa e un semn rau, pentru ca ea poate inchide, ca intr-un basm suprareal, pe cel intalnit in cale, intr-un sertar.
•  Toate semnele sunt premonitorii, de ele oricine trebuie sa se teama. Poetul foloseste un paradox al faptelor inlantuite cauzal, ca intr-un joc de domino complex, in care fiecare fapt poate determina un curs diferit al vietii.