Referate romana - referate la limba romana categorisite pe autoriReferate, Referat, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat Psalm
Meniu autori
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu Delavrancea
Camil Petrescu
Costache Negruzzi
Gala Galaction
George Bacovia
George Calinescu
George Cosbuc
Ioan Slavici
Ion Barbu
Ion Creanga
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
Lucian Blaga
Marin Preda
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Cartarescu
Mircea Eliade
Nichita Stanescu
Octavian Goga
Titu Maiorescu
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu

Psalm


c9n2613ci33peo
"Psalm" apartine volumului "in marea trecere" (1924), fiind o ruga la adresa unei divinitatii ce refuza sa-si faca simtita prezenta. Pentru poetul insetat de absolut, cautarea lui Dumnezeu devine obsesia unei vieti intregi, o lupta continua cu limitele, cu cenzura transcendenta: "O durere totdeauna mi-a fost singuratatea ta ascunsa/ Dumnezeule, dar ce era sa fac?/ Cand eram copil ma jucam cu tine/ si-n inchipuire te desfaceam cum desfaci o jucarie." Despartirea de Dumnezeu se produce prin pierderea paradisului, a sensibilitatii infantile: "Apoi salbaticia mi-a crescut,/ cantarile mi-au pierit,/ si fara sa-mi fi fost vreodata aproape/ te-am pierdut pentru totdeauna/ in tarana, in foc, in vazduh si pe ape." E un Dumnezeu panteist, aflat pretutindeni si totusi nicaieri, care, ca si cel arghezian, nu se reveleaza niciodata, chiar daca poetul, aflat in eterna cautare, a devenit "numai tina si rana". Tonul liric atinge note de vehementa, aproape de invectiva, lumea fiind perceputa ca un imens cosciug ("O racla-i lumea", spusese si Eminescu in poezia "Demonism"), in care se afla insusi creatorul ei: "in cer te-ai inchis ca-ntr-un cosciug./ O, de n-ai fi mai inrudit cu moartea/ decat cu vieata,/ mi-ai vorbi. De acolo unde esti,/.din pamant ori din poveste mi-ai vorbi."
                 Dumnezeu este invocat sa se arate, sa apara precum altadata in fata lui Moise, in desert: "in
spinii de-aci arata-te, Doamne,/ sa stiu ce-astepti de la mine./ Sa prind din vazduh sulita veninoasa/ din adanc azvarlita de altul sa te raneasca subt aripi?/ Ori nu doresti nimic?/ Esti muta, neclintita identitate/ (rotunjit in sine a este a)/ nu ceri nimic. Nici macar rugaciunea mea."
Intr-un sfarsit simbolic de lume ("e noapte fara ferestre-nafara"), in cautarea disperata a lui
Dumnezeu, poetul se dezbraca de trup, spiritul nelinistit ducand mai departe dorinta de revelatii profunde: "Iata stelele intra in lume/ deodata cu intrebatoarele mele tristeti./ Iata e noapte fara ferestre-nafara./ Dumnezeule, de-acum ce ma fac?/ in mijlocul tau ma dezbrac. Ma dezbrac de trup/ ca de o haina pe care-o lasi in drum."