l7s8218lh95onj





Poezia "Liniste", din volumul "Poemele luminii" (1919), celebreaza starea de liniste atemporala

data de curgerea eterna prin univers a luminii. Lumina, emanatie divina, energie pura, esentializata, care precede formele materiale ale lumii, creeaza o stare de reverie poetica, de comunicare cu umbrele din jurul fiintei si, mai mult, cu timpul originar, prin conexiune cu spiritul universal: "Atata liniste-i injur de-mi pare ca aud/ cum se izbesc de geamuri razele de luna.// in piept/ mi s-a trezit un glas strain/ si-un cantec canta-n mine-un dor, ce nu-i al/ meu." Magia si materialitatea subtila a luminii selenare fac posibila transgresiunea temporala, intoarcerea catre origini, prin coborare genealogica, prin revarsarea individualitatii in universal: "Se spune, ca stramosi, cari au murit fara de vreme,/ cu sange tanar inca-n vine,/ cu patimi mari in sange,/ cu soare viu in patimi,/ vin,/ vin sa-si traiasca mai departe/ in noi/ vieata netraita." Fiinta nazuieste catre atemporal si etern printr-un continuum al generatiilor, prin explorarea universului interior, care, la Blaga, ascunde mari mistere, ca si lumile din afara. Cantecul umbrelor trecutului, reiterate din circuitul universal al nasterilor si al mortilor anonime, se instituie sub efectul germinativ al razelor de lumina, care compenseaza neimplinirile individuale, "vieata netraita", prin distributia ei pe intreaga scara a timpului.

Linistea se asterne astfel ca un factor egalizator al formelor ascunse de manifestare a temporalitatii, dar si o proiectie a sperantelor proprii catre vremurile viitoare: "Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud/ cum se izbesc de geamuri razele de luna.// O, cine stie - suflete-n ce piept iti vei canta/ si tu odata peste veacuri/ pe coarde dulci de liniste,/ pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat/ si franta bucurie de vieata? Cine stie? Cine stie?"
Teme si motive ale poeziei "Liniste"
• Lumina, factor germinativ, capabil de creare a atemporalitatii.                                           
•  Lumina, forta energetica primara, imateriala sau materiala, din care se dezvolta toate celelalte forme de existenta ale universului.
• Linistea, factor de reverie si de meditatie asupra destinului.
•  Migratia sufletelor de-a lungul lantului genealogic, intr-o alta fiinta, trecuta sau viitoare, prin aceasta bucla atemporala prestabilindu-se existentele individuale.