Agamemnon Dandanache, „vechi luptator de la 48", este, de fapt, un batran ramolit, peltic si sasait, care izbuteste sa obtina candidatura partidului de guvernamant in capitala unui judet de munte printr-un santaj ordinar. Dupa cum marturiseste insusi autorul, Dandanache este „mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu ". k8e954kp83tkk
Purtand numele unui celebru razboinic grec, asociat cu Dandanache (provenit din dandana si sufixul - ache), personajul creeaza tot felul de incurcaturi din cauza amneziei (o considera pe Zoe nevasta lui Tipatescu), dar marturiseste ca nu a dat inapoi scrisoarea de amor, cu care 1-a santajat pe „becher", pentru ca „la un caz, iar - pac ! - la Razboiul". El este mandru de cameleonismul („cu toate partidele ca rumanul impartial"), si de „machiaverlacurile" sale (,Asa e, puicusorule, c-am intors-o cu politica" ?), convins ca in politica vremii se poate razbate doar daca nu-ti respecti cuvantul dat. Trahanache il caracterizeaza astfel: „Destept ...dar mi se pare ca e cam siret!" George Calinescu, in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, il caracteriza sintetic: "Agamita Dandanache e mai mult un balbait si un marginit mintal, simbol trist al necesitatilor electorale si lamentabil exponent de clasa. El comite nedelicatetea de a se sluji la infinit de o scrisoare compromitatoare, cazuta in mainile sale, dar se pune intrebarea daca personal are destul proces mintal pentru a-si da seama de natura morala a faptelor". Este, asadar, greu de presupus la Dandanache o tehnica a disimularii, asa cum crede Trahanache, desi invocarea permanenta a oboselii drumului, clopoteii etc. dovedesc ca este constient de stupoarea pe care o produc remarcile sale („cu birza tinti postii hodoronc - hodoronczdronca -zdronca...(...)... si clopotei (gest)...z>m tiuie urechile... " Discursul din final ii caracterizeaza incultura: Jn sanatatea alegatorilor... care au probat patriotism si mi-au acordat (nu nimereste)... as ta...cum sa zic, de!... zi-i pe nume, de !...a ! sufradzele lor; cu care, familia mea, de la patruzsopt in Camera, si eu ca rumanul, impartial, care va sa zica...cum am zite...in sfarsit, sa traiasca !"
Dandanache face parte dintr-o galerie de personaje caragialiene tipice, in care Trahanache este ticaitul; Zoe, femeia voluntara, Catavencu, demagogul ambitios; Farfuridi, prostul fudul; Pristanda, slugarnicul; Cetateanul turmentat, naivul, credulul. El, Dandanache, este prostul ticalos, desi Zoe, cu ironie parca, spune: „E simplu, dar e un om onest".