u2j919uj98tqb
Caragiale a scris putine poezii si in genere adecvate stilului sau satiric. "Boul si vitelul" (1907) este o parodie dupa fabula lui Grigore Alexandrescu, cu subtile, dar sugestive schimbari de situatii.
Dupa o incipit aproape identic: "Un bou, ca toti boii putin la simtire,/ in zilele noastre de soart-ajutat.../ invata la scoala cartea de citire/ Si ajunse boul un bou invatat." Caragiale isi revarsa mai intai sarcasmul asupra influentei pe care, cateodata, falsa invatatura, aceea de spoiala, numai "cartea de citire", o are asupra personajelor lipsite de talent: "Mare lucru-n lume e si invatatura!/ Tine loc de multe, chiar si de talent.../ Printr-o buna scoala, rafinezi natura:/ Din vitel poti scoate un bou eminent." Specimenul care invata astfel de carte devine un perfect depozitar al ideilor altora, mai ales in materie de politica: "Nu incape vorba, intre animale,/ Un asa specimen greu sa mai gasesti.../ Sa citeasca zilnic feluri de jurnale,/ Rumegand atatea stiri politicesti." Insul astfel format intelectual si cultural, "eminentul", un semidoct in fapt, este demagogul desavarsit: "Astfel, eminentul, in. curent cu toate,/ Iata, pe nepotu-i tanar l-a-ntalnit:/ «Unchiule, cum mergem?» - «Excelent, nepoate!/ A mai grea problema s-a si rezolvit.»".
Unchiul semidoct, dar cu ifose culturale, seamana perfect cu personajele dsn comedii, dialogul ce urmeaza, cu referiri si la rascoalele din 1907, putand fi oricand insusit de conul Leonida: "«Unchiule, iar glume!» - «Ba de Ioc, baiete!/ Sunt de-acord cu totii, foarte sigur stiu.../ Sa m-asculti pe mine, eu citesc gazete;/ Tu nu stii nimica, esti un agiamiu.// Ma-ndoiam eu insumi: m-am convins in fine,/ C-am scapat de-acuma de orice nevoi:/ Ni sunt deopotriva voitori de bine/ Si au multa mila cei mai mari de noi.// N-au pierit zadarnic, asta primavara,/ Dintre noi atatia ca la zalhana!/ Drepturile noastre sfinte triumfara:/ O s-avem izlazuri, daca ni le-or da...". Discutia despre o noua "lege de muraturi" impresioneaza adanc pe vitelul in devenire: "A ramas vitelul ca un gura-casca,/Fericit ca-n fine sacra spet-a lui/ O avea de-acuma din belsug sa pasca/ S-o purta mai lesne greul jugului."