f m5k3410mt54lhn
Ion Barbu (1895-1961) s-a inscris in literatura romana printr-o poezie originala, accesibila uneori doar pentru cei ini­tiati, in care metafora se intalneste cu matematica.
Comentatorii poeziei barbiene au remarcat existenta mai multor etape de creatie:
  Faza parnasiana (reprezentata prin creatiile publicate in revista „Sburatorul", intre 1919 si 1921). Aceste poezii, caracte­rizate prin perfectiunea formei si expresia cizelata a versurilor {„Lava", „Copacul", „Banchizele", „Muntii" s.a.) releva „un voca­bular dur, nou insa, cu ton grav de gong masiv" (E. Lovinescu).
   Faza baladica si de pitoresc balcanic include poeziile publicate intre 1921 si 1925: baladele „Dupa melci" si „Riga Crypto si lapona Enigel" (pe tema increatului care trebuie pas­trat, transformarea lui in creat, conducand la moarte); tot aici, poeziile: „Isarlak" si „Nastratin Hogea la Isarlak" evoca o cetate alba scoasa in afara timpului, echivalenta cu Meka lui Macedonski,
   Etapa ermetica este reprezentata prin poezii ca: „Oul dogmatic" (dezvoltand ideea ca in ou se afla izvorul creatiei la scara macrocosmica); „Ritmuri pentru nuntile necesare" (in care, cele trei „nunti" ^: ru cunoastere sunt: erosul, intelectul si contopirea cu principiul solar); „Timbru" si „Din ceas, dedus..." - arte poetice barbiene.
Ultima apare in volumul „Joc secund" (1930) cu titlul „Din ceas, dedus...", pe care editorii l-au schimbat, in editia din 1964, in „Joc secund". Poezia este alcatuita din doua catrene:
„Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,
Intrata prin oglinda in mantuit azur,
Taind pe inecarea cirezilor agreste,
in grupurile apei, un joc secund, mai pur."
Universul operei:
In primul vers, metafora „calma creasta" desemneaza (dupa cum s-a mai aratat), lumea Ideilor, in sensul pe care filozoful antic Platon i-1 dadea acestui concept.
Ganditorul mentionat considera ca adevarata realitate o con­stituie Ideile (spre exemplu, Ideea de Frumos, Ideea de Bine), lucrurile pe care le cunoastem prin simturi fiind doar „umbre", copii degradate ale unor prototipuri.
Revenind la primul vers, „calma creasta" fiind „dedusa" „ din ceas", rezulta ca lumea Ideilor este scoasa din timpul curgator, fiind atemporala si eterna.
In plus, adjectivul antepus („calma") subliniaza caracterul apolinic, armonios si senin al acestei lumi ideale.
Lumea materiala care ne inconjoara (lucruri, obiecte etc.) constituie o oglindire in spirit a Ideilor, asa cum cirezile se oglindesc in apa. Acesta ar fi „jocul" initial (prim).
Realitatea fenomenala, degradata prin faptul ca este o „copie" imperfecta a lumii Ideilor, poate fi insa purificata. Remediul il constituie o poezie intelectualizata. o oglindire a spiritului in propria constiinta; acesta ar fi cel de al doilea Joc" pe care autorul il numeste „joc secund". Pornind de la mitul lui Narcis (care-si admira chipul in apa unei fantani), I. Barbu considera ca poezia este ..act clar de narcisism".
Poezia, ca joc al mintii, se salveaza astfel de conditia in­grata a artei, de a reflecta lumea fenomenala, adica de a fi „copie a copiei" sau „umbra a umbrelor" (cum o considera Platon).
O astfel de poezie este un „nadir latent", un adanc in care se oglindeste zenitul, adica lumea Ideilor.
Poetul are menirea de a ..insuma" lumea ideala armonioasa si senina (metafora „ harpe resfirate"), astfel incat frumusetea ei sa nu se piarda (ca in „zborul invers" spre lumea materiala). Rezulta ca poetul este un nou Orfeu.
„Cantecul" sau este insa „ascuns", poezia pura nu li se dezvaluie decat initiatilor, celor care se straduiesc sa-i desci­freze simbolurile; o asemenea poezie (comparabila cu marea care isi ascunde meduzele sub valurile verzi) constituie telul estetic barbian.
Modernismul constituie o orientare artistica opusa tradi­tionalismului si care include, prin extensie, o seama de curente literare novatoare: simbolismul, expresionismul, dadaismul.
Definit de criticul literar Eugen Lovinescu, modernismul in­seamna o „ruptura" fata de trecut si o innoire notabila, atat in privinta surselor de inspiratie cat si in cea a tehnicilor poetice.
Astfel, orientarea spre actual si spre citadin, adancirea liris­mului, o anume ambiguitate a limbajului. innoirea metaforica. imaginile socante, versul liber constituie tot atatea elemente ale modernismului.
In literatura romana, modernismul se manifesta inca din perioada antebelica, pentru a ajunge la valori notabile intre cele doua razboaie mondiale.
In poezia „Joc secund", de I. Barbu, pot fi intalnite mai multe particularitati moderniste.
  Astfel, apare aici o noua viziune asupra artei, pentru autor, poezia fiind „o prelungire a geometriei".
   Tot de orientarea modernista tin metaforele greu de descifrat {„calma creasta", metafora oglinzii) sau comparati­ile savante in alcatuirea carora intra termeni din matematica sau astronomie.
  De asemenea, primul titlu al poeziei {„Din ceas, dedus"), care indica iesirea din timpul concret, ca si al doilea titlu {„Joc secund"), care contine ideea artei ca joc sunt moderniste.
In sfarsit, ambiguitatea si cunoscutul hermetism barbian constituie caracteristici ale aceleiasi orientari.