Ienachita, cel mai cunoscut dintre poetii Vacaresti (17407-1797), se trage dintr-o veche familie de boieri pamanteni, a carei origine merge in istorie pana la Dan, voievod al Fagarasului, nepot de sora al lui Negru-Voda, intemeietorul legendar al Tarii Romanesti. in 1215, fiul lui Dan, Neagoe Vacarescu cobora spre Campulung si punea stapanire pe douasprezece sate de pe valea Dambovitei, ctitorind in fiecare dintre acestea cate o biserica. Numeroasa familie a avut participanti la evenimentele istorice de-a lungul timpului, pana in perioada fanariota, cand Stefan, tatal lui Ienachita, vornic de Targoviste, casatorit cu o nepoata a lui
Ion Neculce, este otravit, impreuna cu fratele sau, din ordinul domnitorului Constantin Cehan-Racovita. Poet, filolog, istoric cultivat si erudit, Ienachita Vacarescu este autorul primei gramatici a limbii romane tiparita in romaneste, "Observatii sau bagari de seama asupra regulelor si oranduelelor gramaticii rumanesti", scrisa pe la 1780, o data cu aceea a lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai, si publicata la 1787. Ca poet, ramane in constiinta literara a vremii si in posteritate prin cateva poezii, "Amarata turturea", "intr-o gradina", "Spune, inimioara, spune" si, desigur, prin vestitul sau "testament" literar, "Urmasilor mei Vacaresti!".




Urmasilor mei Vacaresti!
Ienachita Vacarescu lasa urmasilor sai un testament memorabil, de o mare valoare morala si patriotica, aceea de a conserva si pastra "cresterea" limbii romane literare: "Urmasilor mei Vacaresti!/ Las voua mostenire:/ Cresterea limbei romanesti/ Si-a patriei cinstire." Poezia este un adevarat crez al vietii scriitorului: cresterea limbii romanesti e un deziderat emblematic, care constientizeaza valoarea culturii poporului roman si a literaturii acestuia. Literatura devine astfel o oglinda fidela a trecutului si a viitorului.