b2b351bc84zhu


Un loc aparte in creatia lui George Topirceanu il ocupa fabulele, acele opere literare epice in care sunt povestite intamplari puse pe seama animalelor, a pasarilor si care au caracter satiric si moralizator, criticand anumite defecte omenesti. Sunt cunoscute Fabulele pentru copii si Fabulele mici pentru oameni mari care pun in valoare inclinatia poetului spre umor si ironie manifestate si in alte scrieri.
Din primul volum face parte si creatia literara Bivolul si cotofana, care are toate trasaturile specifice unei fabule.
Astfel, ta primul rand, este o opera epica, intrucat autorul isi exprima sentimentele si atitudinea in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor. De aceea, poezia este conceputa ca o povestire alegorica avand trei personaje si in care predomina naratiunea, iar dialogul devine un monolog prin care doua dintre personaje - bivolul si catelul - isi exprima atitudinea. De la inceput, facem cunostinta cu cele trei personaje - „un bivol mare, negru, fioros", o cotofana si un catel. Vazand o cotofana plimbandu-se pe spinarea bivolului, catelul crede ca poate profita si el si se urca pe spinarea acestuia, dar, spre surprinderea lui, este rasturnat, luat in coarne, aruncat „cat colo", „ca pe-o zdreanta in trifoi" si apostrofat intr-un limbaj dur pen­tru indrazneala avuta. Bivolul este ofensat nu atat de cutezanta catelului, cat de faptul ca acesta nu i-ar aduce nici un avantaj si ar starni indignarea intregului neam de „vitei si de malaci".
Ca in orice fabula, aceasta povestire alegorica, pusa pe seama animalelor si a pasarilor, il conduce pe cititor catre anumite concluzii, invataminte, care, de data aceasta, nu mai sunt exprimate direct, printr-o morala, ci se deduc din text: cei mari si puternici ii tolereaza pe cei inferiori lor atata vreme cat profita de pe urma acestora, dar nu-i accepta atunci cand acestia, la randul lor, vor sa profite.
In al doilea rand, se observa caracterul satiric si moralizator al operei, o alta trasatura a fabulei, pentru ca autorul adopta o atitudine ironica atat fata de modul in care bivolul priveste toleranta si intoleranta in functie de profit, cat si fata de catel, care doreste sa profite si el, considerand prilejul favorabil.
Ca in orice fabula, si personajele acestei opere literare intruchipeaza tipuri umane. Astfel, bivolul face parte din categoria celor mari, puternici si instariti care nu accepta amestecul celor mai mici si nevoiasi in treburile proprii, adoptand, totusi, o atitudine diferentiata in functie de profit. Catelul apare in postura omului simplu, nevoias, dar indraznet, a carui cutezanta provine din naivitate, din lipsa simtului realitatii. El ii reprezinta insa si pe cei care doresc sa profite, dar sugereaza prima treapta a acestei tendinte, ramase, la stadiul de dorinta. Cotofana nu se manifesta direct si aflam despre ea din relatarile autorului si din spusele bivolului, ea reprezentand pe oamenii modesti si obisnuiti, preocupati de treburile coti­diene.
Insusirile personajelor sunt evidentiate fie prin naratiune, fie prin replicile lor, in ambele situatii autorul folosind un limbaj viu, natural, apropiat de limba vorbita, contribuind si la realizarea notei umoristice si a celei comice.
Naratiunii si dialogului i se adauga monologul prin care personajele (atat catelul, cat si bivolul) se manifesta.
Figura de stil predominanta este personificarea (ca in orice fabula), dar sunt prezente epitetele folosite in enumeratie (bivolul mare, negru, fioros) sau comparatia („ca pe-o zdreanta")- Limbajul viu, colorat, natural, apropiat de limba vor­bita (interjectii: ah! frate! Zdup!; vocative: „javra", „potaie proasta" etc; locutiuni si expresii populare: „se trage indarat", „isi face vant", „fara veste" etc.) contribuie din plin la realizarea notei umoristice sau a celei ironice.
Prin urmare, prin ironie, prin criticarea unor defecte omenesti, prin alego-rizarea intamplarilor puse pe seama animalelor care intruchipeaza tipuri umane, dar si prin invatamintele transmise, aceasta opera are notele caracteristice fabulei.