Poezia de dragoste la George Cosbuc inregistreaza mutatii sensibile fata de modelele de pana la el, clasice sau romantice. Asa cum se identifica, in perioada preromantica, un "mic clasicism" al scriitorilor anacreontici, G. Calinescu vorbeste de "micul romantism" al lui George Cosbuc, care combina idila de sorginte antica, gen Teocrit si Vergiliu, cu sensibilizarea de tip romantic a poetului in fata naturii, devenit mediu empatic pentru intensificarea si exprimarea sentimentului erotic. De aceea, George Cosbuc prelungeste in literatura romana, pana catre sfarsitul secolului al XlX-lea, interferenta originala de elemente clasice si romantice, devenite instrumentar poetic de certa originalitate. Din romantism i se recunosc poetului temele dominante abordate, natura, iubirea, istoria, folclorul, idilismul pregnant al poeziei despre natura si dragoste si patosul evocarii si al descrierii, o anume imagine feerica si armonioasa in ilustrarea fabulosului desprins uneori din planul realitatii vietii satului. Clasicismul se manifesta prin tehnica exterioara elaborata cu minutie, prin asigurarea unei armonii depline intre continut l8u4720ly53mcb si forma si a unei metrici complexe, indelung verificate pentru a obtine maxime efecte eufonice. George Cosbuc este un poet profund original, dand uneori liricii sale un caracter obiectiv, prin imbinarea unor tehnici specifice epicii, organizare scenica, dialog, discurs, desfasurare epica, transferand observatia si trairile eului propriu unor personaje distincte, devenite un alter ego tot atat de plin de sensibilitate.
"Numai una", aparuta in volumul "Balade si idile", edifica imaginea iubitei ideale, intr-o perceptie de idila neogreaca, in directa legatura cu vegetalul, sub semnul unei solaritati depline: "Pe umeri pletele i curg rau -/ Mladie ca un spic de grau,/ Cu sortul negru prins in brau,/ O pierd din ochi de draga." Fata este surprinsa intr-o plinatate vitalista a fiintei, comparatiile explicite si mladierea trupului amintind de ciobanul mioritic si de zeita Demeter, ocrotitoarea muncii campului, a belsugului si a fertilitatii. Fata, ca o aparitie misterioasa din sanul naturii, are asupra flacaului efecte coplesitoare, producandu-i stari extreme, adanci tulburari ale fiintei. Trairile personajului masculin reprezinta un revers al framantarilor erotice declansate fetelor de misteriosul Zburator: "Si cand o vad, ingalbinesc;/ Si cand n-o vad, ma-mbolnavesc,/ Iar cand vin altii de-o petesc,/ Vin popi de ma dezleaga." Sentimentul erotic atat de puternic are o tinta precisa, matrimoniala, fara nici o opreliste: "Asa cum e saraca ea,/ As vrea s-o stiu nevasta mea,/ Dar oameni rai din lumea rea/ imi tot inchid cararea."
Zbuciumul flacaului, devenit personaj liric sfasiat de o puternica drama launtrica, este accentuat de "oameni rai ^ care ii "tot inchid cararea", pe motivul diferentei de clasa, de bogatie, tema insistenta in poezia lui Cosbuc. Poezia devine astfel un discurs argumentativ, in care se interfereaza secvente epice, personaje prototipice, fragmente de dialog, pana la hotararea finala a flacaului. Dragostea lui nu este bine privita de familie, interesata mai mult de aspectele materiale: Si cate vorbe-mi aud eu!/ Toti fratii ma vorbesc de rau,/ Si tata-i suparat mereu,/ Iar mama la icoane,/ Matanii bate, tine post;/ Ma blastama: «De n-ai fi fost!/ Esti un netot! Ti-e capul prost Si-ti faci de cap, Ioane!»". Tanarul considera insa ca e firesc sa-si urmeze soarta, care nu e determinata de fratii sau de rudele din jur: "imi fac de cap? Dar las sa-mi fac!/ Cu traiul eu am sa ma-mpac/ Si eu am sa traiesc sarac,/ Muncind batut de rele!/ La frati eu nu cer ajutor,/ Ca n-am ajuns la mila lor -/ Si fac ce vreau! Si n-am sa mor/ De grija sortii mele." Simplitatea situatiei este dezarmanta, flacaul avand de ales intre fata draga si saraca si una urata, dar bogata. Legea firii se poate desprinde chiar din argumentele tanarului: "Ma-ngroapa fratii mei de viu!/ Legat de dansa, eu sa stiu/ Ca am uratei drag sa-i fiu?/ Sa pot ce nu se poate?/ Dar cu pamantul ce sa faci?/ Si ce folos la boi si vaci?/ Nevasta daca nu ti-o placi,/ Le dai in trasnet toate!".
Fata iubita se singularizeaza in ochii flacaului, e unica, iar parerea lumii, devenita ostila, nu conteaza in aceasta alegere: "Ori este om de sila cui/ Sa-mi placa tot ce-i place lui!/ Asa om nici vladica nu-i/ Si nu-i nici imparatul!/ Sa-mi cante lumea cate vrea,/ Mi-e draga una si-i a mea:/ Decat sa ma dezbar de ea/ Mai bine-aprind tot satul."
Teme si motive ale poeziei "Numai una "
• Vitalismul poetic al lui George Cosbuc; poetul raspunde unor conceptii existente in epoca, ale suedezului Swedenborg, dupa care energia este singurul factor care determina comportamentul uman.
•   Solaritatea fiintei feminine; ea are puterea de a exprima, prin intreaga infatisare, perpetuitatea lumii, comparabila cu cea eterna. Parul de culoarea graului este o sugestie a capacitatii de a genera viata, de a asigura fertilitatea perpetua a naturii, ca principiu prin care viata renaste din ea insasi.
•  Puterea dragostei dintre fiul de taran si tanara iubita, care se rasfrange la dimensiunile intregului sat.
• Conceptia, idilica si romantica in acelasi timp, potrivit careia dragostea biruie orice stavile.