i5u5120ii26tfr


Geo Dumitrescu (n. 1920). Poet si traducator. Prima placheta de poeme ii apare in 1941 sub titlul "Aritmetica". Al doilea volum de poeme se numeste "Libertatea de a trage cu pusca" (1946), primind premiul Fundatiilor Regale pentru scriitori tineri. Alte volume de poezii sunt "Aventuri lirice" (1963), "Nevoia de cercuri" (1966), "Jurnal de campanie" (1974), "Africa de sub frunte" (1978) si "Versuri" (1981). Traduce "Florile raului", de Charles Baudelaire, intre 1967 si 1968.
Iubire
Poezia apartine ciclului "Furtuna in Marea Serenitatii" din volumul "Libertatea de a trage cu pusca" (1946), fiind o reflectie indepartata a unei morti tragice, cotidiene, care trece neob­servata: "Cineva hotarase de mult/ ca oamenii au voie sa moara.../ Moarte frumoasa, nemuritoare, moarte buna,/ moarte obscura, moartea grea, plina/ de intelesuri si intoarceri...". Moartea unui tanar, pe deasupra indragostit, este cu atat mai tragica si mai romantica: "El muri tanar. inca tanar. Era indragostit./ Trupul i-a fost gasit impacat fierbinte,/ adormit de un mare zambet./ Asupra lui s-au gasit/ mai multe bilete de tramvai/ de pe traseul 8 orizontal,/ o scrisoare nescrisa, din care/ s-a putut afla totul,/ un certificat de stare sufleteasca/ pe numele Clementu Ion/ si o batista curata, umeda...". Moartea tanarului este expresia zbuciumului sufletesc, a sentimentului de dragoste neimpartasita: "Inima i se oprise, mare,/ dupa ce izbise zadarnic in gratiile/ pieptului, incercand sa scape."
Ultima imagine, ramasa inca pe retina muribundului, este aureola de lumina care invaluie chipul Ei, al fiintei iubite: "in ochii larg deschisi, lumina,/ in locul vietii, imaginea Ei,/ albastra,/ careia o raza de soare/ ii adauga suvite blonde."