Poezia lui Gellu Naum reconstituie ierarhia lumilor dimensionale: problema pe care o pune matematicianul german August Ferdinand Mobius (1790-1868) este una de topologie, legata de posibilitatea de a reduce numarul marimilor fizice fundamentale. Mobius construieste panglica avand o singura suprafata, prin rotirea ei cu o suta optzeci de grade: pornind dintr-un punct al panglicii se ajunge in acelasi punct, miscarea facandu-se mereu pe o singura suprafata. Ideea de panglici ale lui MObius supradimensionate construiesc imaginea poetica a unui univers circular, inchis in sine, cu relatii socante ale punctelor constitutive: "Mana mea stanga si ochiul meu drept/ manusa mea stanga si gheata mea dreapta/ lampa mea dreapta si calul meu stang/ marul meu stang si glasul meu drept/ haina mea dreapta si urechea mea stanga/ palaria mea stanga si urechea mea dreapta/ cheia mea stanga si ochiul meu drept/ manusa mea dreapta si covorul meu stang/ etc. etc."
S-au imaginat, dupa cum se stie, de catre Ouspenski, lumi cu sapte dimensiuni, sau "flatland"-uri (• tari plate") in care se percep numai doua dimensiuni. Lumea tridimensionala constituie un "flatland" pentru lumea cvadridimensionala, in care timpul joaca un rol important. Poezia lui Gellu Naum se axeaza tocmai pe aceasta translatie a spatiilor n-dimensionale, de data aceasta transformarile topologice e8i988ex57mxv
  realizandu-se in maniera suprarealista, marcand asocieri ciudate, cu rezultate artistice demne de niste statui  infernale: mana stanga se asocieaza cu ochiul drept, manusa stanga cu gheata. Aceste torsiuni ale lui  Mobius se construiesc si in jurul elementelor ce apartin unor sfere materiale diferite, intr-o amalgamare  totala a obiectelor realului: cheia se confunda cu ochiul, covorul cu manusa.
                    Rostul acestor stranii interdimensionari pare sa se concentreze asupra obtinerii unui alt statut al  timpului si spatiului, inscris in tipare superioare ale materiei non-fizice.