s2v7821sr28jmc



Poezia "Oglinda oarba" face parte din volumul de poezii "Culoarul somnului"
(1944) si cuprinde imaginea bizara a omului dezmembrat de o "oglinda oarba" a lumii, metamorfozabil pana intr-atat, incat elementele organice se contopesc cu cele anorganice: "Firul de sange care imi iese din buzunar/ firul de lana care imi iese din ochi/ firul de tutun care imi iese din urechi/ firul de flacari care imi iese din nari." Filamentele de materie genereaza un spectacol contrastant, alcatuit din elemente opuse, asociate numai printr-o lipsa de logica a semanticii textului, in ciuda unei sintaxe ireprosabile. Tutunul, sangele, lana si flacarile constituie o tetrarhie, fiind aproape similare cu cele patru stihii ale naturii, intr-o forma originala insa.
Impresia despre imaginea astfel descrisa a poetului poate fi de stupoare amestecata cu admiratie, insa realitatea este alta, pentru ca se pregateste o agresiune a simturilor, o u-gresiune fantastica. Noaptea Sfantului Bartolomeu a simturilor incepe tocmai prin aceasta perceptie gresita pe care o au trecatorii despre poet: "Tu poti crede ca urechile mele fumeaza/ dar oamenii au ramas tintuiti in mijlocul strazii/ pentru ca in noaptea asta se vor vopsi in negru toate statuile/ si va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaste/ o insomnie oarecare de creta si de argila/ o insomnie ca o soba sau ca o usa/ sau mai bine ca golul unei usi/ si in dosul acestei usi vreau sa vorbim despre memorie." Insomnia noptii duce la stergerea amintirilor, la o privire oarecare, indiferenta, aruncata asupra imaginilor create. Memoria se sterge in aceasta noapte valpurgica, singura forma de manifestare fiind aceea a simturilor: "vreau sa ma mirosi ca pe-o fereastra/ vreau sa ma auzi ca pe un arbore/ vreau sa ma pipai ca pe o scara/ vreau sa ma vezi ca pe un turn."
Simturile se multiplica, se preschimba, se amalgameaza intr-un tot, iar senzatia persistenta este de tablou suprareal si fantastic, de intrare intr-o regiune a spatiului cu proprietati aparte, lucrurile si oamenii acoperindu-se de culoarea negru, vopsiti de un inopinat mester anonim.
Tente si motive ale poeziei "Oglinda oarba"
• Personajul suprarealist, vazut ca o contopire a simturilor intr-unui singur, monstruos dezvoltat.
• Sfarsitul lumii, prin vopsirea tuturor lucrurilor in negru, prin obtinerea unei singure culori.
•  Stergerea memoriei colective si dobandirea unei sinestezii primare, care permite o noua vizualizare a fiintei.
• Cele patru forte primordiale ale lumii, simbolizate intr-un nou registru. Legendele despre Cei Patru Mesteri Zidari sunt vechi si au corespondente in fizica moderna: forta tare, slaba, electromagnetica si gravitationala.