y3j349yk38nyh

Dan Desliu (1927-1992). Poet. Debuteaza in plina era de efervescenta a noii oranduiri, socialiste, cu volumul "Goarnele inimii" (1949), devenind poetul reprezentativ al vremii. Este autorul celebrelor balade "Lazar de la Rusca" (1949) si "Minerii din Maramures" (1951), care proslaveau martirii comunisti si munca eroica a clasei muncitoare. Dupa 1960, cu volumele "Cercuri de copac" (1962), "Drumul spre Dikson" (1969), "Cetatea de aer" (1972), incearca sa se intoarca la sevele autentice ale lirismului, printr-o poezie elegiaca, a neimplinirilor, din care se desprind unele realizari notabile.

"Lazar de la Rusca" este o balada in stil popular, Dan Desliu imprumutand toate caracteristicile compozitionale si de expresie ale acesteia. Fals este insa eroul, a carei incercare de proiectie in mit nu se realizeaza. Lazar de la Rusca este, in viziunea lui Dan Desliu, un erou comunist, aflat in lupta crancena cu chiaburii satelor, dusmani neimpacati ai noii orinduiri. Lazar se dedica trup si suflet muncii de partid, cum reiese din traditionalul portret facut de "maicuta batrana": "- «Dragu mamei indragit^ cum mai umbla de zorit,/ cum zoreste catre sat/ sa n-ajunga-ntarziat/ acolo, la rostul lui,/ la munca partidului!/ Ca de la o vreme-ncoace,/ n-are tihna, n-are pace,/ tot alearga, tot se sbate,/ de cu ziua pana-n noapte,/ tot se stradue din greu/ cu tovarasii mereu.»" Eroul se adreseaza taranimii truditoare; celor dornici de fericire. La auzul cantecelor lui Lazar, chiaburii isi strang randurile: "in chiaburi fierea se strange,/ se chirceste si se frange,/ cere moarte, cere sange."
Asasinarea lui Lazar are loc in inima muntilor, pe vreme de "ceafa sura", el devenind un martir al vremurilor noi, ducand si in mormant glasul si lozincile partidului: "- «Mama,/ sa n-ai grija, sa n-ai teama./ Vine vreme de lumina,/ vreme buna si senina,/ din maruntele ogoare/ sa cladim ogorul mare!/ Sa scapam de chiaburoi,/ de necazuri si nevoi,/ ca partidu asa ne-nvata/ sa razbatem catre viata...»".