z5b991zq21gsp



Poezia este un repros adresat tinerei femei pentru pacatul de a apela, in mod direct, la metode de infrumusetare artificiala: "Pentru ce iti ungi, femeie, fata cu atata ghileala/ Si iti muruiesti obrazul cu bacan si cu vapsala?/ Si de ce t-incingi grumazul cu petre stralucitoare/ Si iti umezasti zulufii cu ape mirosatoare?". Frumusetea artificiala, obtinuta prin mijloace improprii, este trecatoare, iar femeia care procedeaza astfel isi neaga zestrea biologica evidenta: "Mai bine-ai purta de grija sa castigi acele daruri/ Cu care faci podoaba la a sufletului haruri./ Daca vrei sa te iubasca barbatul tau cu credinta/ Si de voiesti intaleptai sa-ti caute cu umilinta,/ Uita-te de vezi pe mere ce rosala straluceste/ Si trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuieste/ Firea s-au silit a face acea vie zugravala/ Si-a lor dulce frumusata vesaleste, iar nu-nsala./ Lasa, dar, fatarnicia s-a obrazului schimbare,/ Caci frumusata fireasca robeste pe om mai tare."
Frumusetea intrinseca determina o stralucire a trupului, de sorginte naturala si divina, idee exprimata de Costache Conachi in versuri fluente, cu o anume naturalete poetica.