m5m9112my28dfm



! Cezar Bolliac (1813-1881) este poet si (publicist, fiul doctorului Bogliaco si al Zincai. Primele preocupari literare sunt prilejuite de aparitia revistei "Curiosul" (1836), in care ipublica o serie de articole despre William jShakespeare si Victor Hugo. Militeaza prin revista sa "Expatriatul" (1849) pentru unirea romanilor prin revolutie. Spiritul dacismului pe care il promoveaza este cenzurat polemic de Alexandru Odobescu in "Fumuri arheologice scornite din lulelele preistorice de un om care nu fumeaza" (1873). Bolliac isi publica opera literara in mai multe editii: "Meditatii" (1835), "Poezii. Renasterea Romaniei" (1857), "Culegere cu mai multi articoli" (1861).


"Zburatorul" lui Cezar Bolliac cuprinde numai doua secvente poetice: interogatiile unei vecine curioase despre manifestarile nefiresti ale fetei si raspunsul acesteia, intr-o maniera asemanatoare poeziei lui Ion Heliade-Radulescu. Si demonul de aici este vazut ca o fiinta ce aduce epuizarea extrema a :copilei tulburate de fiorii puternici ai dragostei: "De ce slabesti, copila?/ De ce-ai ingalbenit?/ De ce de joc :ti-e sila?/ S-atat te-ai ofilit?". in fata invaziei sentimentului erotic, fata isi pierde preocuparile firesti: "Te stiu de vorbitoare,/ La danturi tu-ncepeai,/ Si noaptea-n sezatoare/ Pe toate le-ntreceai.". Semnele erotismului nocturn se citesc in infatisarea intregii fiinte: "De ce d-a ta cosita/ Acum tu nu-ngrijesti?/ ;Spune-mi, spune-mi fetita,/ Ce ai de patimesti? [...] // Ce-s buzele-ti parlite/ Si pieptul tau rotat/ De pete-nvinetite?/ Stai: cine te-a muscat?".
                 Plansul fetei nubile nu se poate explica decat prin vizita unui zburator: "De ce plangi, copilita?/
Doresti vr un calator?/ O, ce pacat! Fetita,/ Eu crez c-ai zburator!". Raspunsul tinerei fete confirma toate
senzatiile si manifestarile neobisnuite ale dragostei cu o fiinta nepamanteana: "Asa e, vecinica;/ Asa gandesc si eu./Un june... Oh! mi-e frica!.../ il vaz in somnul meu.// M-apuca, ma trudeste,/ Si eu cu el ma joc;/ Ma strange, ma ciupeste,/ Ma musca plin de foc.// Pe pieptul s-apasa/ Si eu de gat l-apuc,/ Dar ziua cand sa iasa,/ El piere ca naluc."