Titlul romanului
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu, ilustreaza elocvent compozitia, deoarece confesiunea personajului principal, Stefan Gheorghidiu, urmeaza doua planuri distincte: unul
interior si altul
exterior, care ilustreaza doua experiente de cunoastere (in opinia lui G.Calinescu) ale eroului:
iubirea si
razboiul. p1j159pb64cmr
Astfel, romanul e compus din doua parti:
Cartea I (cu capitolele La
Piatra Craiului, in munte; Diagonalele unui testament, E tot filozofie...; Asta-i rochia albastra; intre
oglinzi paralele; Ultima noapte de dragoste), acoperind ideatic secventa initiala a titlului, si
Cartea a doua (cu capitolele
intaia noapte derazboi; Fata cu obraz verde, la Vulcan; intamplari pe apa Oltului, Post inaintatla Cohalm; Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu; Wer Kann Rumanien retten?; Comunicat apocrif), ilustrand secventa a doua a titlului.
Confesiunea nu se desfasoara cronologic: Stefan
Gheorghidiu, sublocotenent mobilizat in 1916, la Piatra Craiului, in vederea inceperii luptelor, odata cu intrarea Romaniei in razboi, isi incepe marturisirea in fata unui camarad, ofiterul Orisan, fiind tulburat de o discutie de la popota. Povestea casniciei sale cuprinde momentele semnificative care au marcat trairile pasionale ale celor doi, dar, mai ales, momentele de cumpana, amanuntele semnificative ale schimbarii de comportament a EleD (apropierea de G.) si reactiile lui Stefan.
Partea a doua a romanului este un jurnal de razboi in
care sunt narate intamplari de pe front, sunt descrise scene de lupta, inaintarea in Transilvania, fortarea Oltului, apoi retragerea armatei romane, toate filtrate prin constiinta eroului, analizate cu luciditate.
In
final, capitolul
Comunicat apocrif solutioneaza cele doua experiente
(Iubirea si
razboiul) care formeaza
dosarul de existenta
al personajului Stefan Gheorghidiu : vindecat dupa ranire, el se
intoarce acasa, primeste o scrisoare anonima in care este anuntat ca
nevasta il insala
„ca o tarfa cu un individ Grigoriade, care e la
cenzura, vezi bine". E o dovada a inselarii, o certitudine
dorita mult mai inainte. Acum, insa, el o priveste pe Ela cu alti ochi,
nu-1 mai intereseaza daca 1-a inselat sau nu,
{„Nevasta mea e alba
si cu preziceri de grasime, iar eu as vrea in clipa asta sa simt pe
pieptul meu genunchi mici ca merele si sa descopar colturi noi intr-un
trup de tigancusa subtire si cu muschi nervosi".). Ii propune,
pe neasteptate, divortul. ( -
„Asculta, fata draga, ce-ai zice tu
daca ne-am desparti ?"). A doua zi se muta la hotel, ii daruieste
o suma de bani, casele de la Constanta, obiectele din casa, carti, lucruri
de pret,
„adica tot trecutul".