Titlul romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu, ilustreaza elocvent compozitia, deoarece confesiunea personajului principal, Stefan Gheorghidiu, urmeaza doua planuri distincte: unul interior si altul exterior, care ilustreaza doua experiente de cunoastere (in opinia lui G.Calinescu) ale eroului: iubirea si razboiul. p1j159pb64cmr
Astfel, romanul e compus din doua parti:
Cartea I (cu capitolele La Piatra Craiului, in munte; Diagonalele unui testament, E tot filozofie...; Asta-i rochia albastra; intre oglinzi paralele; Ultima noapte de dragoste), acoperind ideatic secventa initiala a titlului, si
Cartea a doua (cu capitolele intaia noapte de
razboi; Fata cu obraz verde, la Vulcan; intamplari pe apa Oltului, Post inaintatla Cohalm; Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu; Wer Kann Rumanien retten?; Comunicat apocrif), ilustrand secventa a doua a titlului.
Confesiunea nu se desfasoara cronologic: Stefan
Gheorghidiu, sublocotenent mobilizat in 1916, la Piatra Craiului, in vederea inceperii luptelor, odata cu intrarea Romaniei in razboi, isi incepe marturisirea in fata unui camarad, ofiterul Orisan, fiind tulburat de o discutie de la popota. Povestea casniciei sale cuprinde momentele semnificative care au marcat trairile pasionale ale celor doi, dar, mai ales, momentele de cumpana, amanuntele semnificative ale schimbarii de comportament a EleD (apropierea de G.) si reactiile lui Stefan.
Partea a doua a romanului este un jurnal de razboi in
care sunt narate intamplari de pe front, sunt descrise scene de lupta, inaintarea in Transilvania, fortarea Oltului, apoi retragerea armatei romane, toate filtrate prin constiinta eroului, analizate cu luciditate.
In final, capitolul Comunicat apocrif solutioneaza cele doua experiente (Iubirea si razboiul) care formeaza dosarul de existenta al personajului Stefan Gheorghidiu : vindecat dupa ranire, el se intoarce acasa, primeste o scrisoare anonima in care este anuntat ca nevasta il insala „ca o tarfa cu un individ Grigoriade, care e la cenzura, vezi bine". E o dovada a inselarii, o certitudine dorita mult mai inainte. Acum, insa, el o priveste pe Ela cu alti ochi, nu-1 mai intereseaza daca 1-a inselat sau nu, {„Nevasta mea e alba si cu preziceri de grasime, iar eu as vrea in clipa asta sa simt pe pieptul meu genunchi mici ca merele si sa descopar colturi noi intr-un trup de tigancusa subtire si cu muschi nervosi".). Ii propune, pe neasteptate, divortul. ( -„Asculta, fata draga, ce-ai zice tu daca ne-am desparti ?"). A doua zi se muta la hotel, ii daruieste o suma de bani, casele de la Constanta, obiectele din casa, carti, lucruri de pret, „adica tot trecutul".