f7i138fp98jsu
alexandru Musina (n. 1954). Poet. Debuteaza cu volumul de versuri "strada castelului 104", desi numele sau mai aparuse intr-un volum colectiv, "Cinci", la Editura Litera. Cele doua parti ale volumului se numesc "indreptar sentimental" si "Manualul tanarului linistit". Prima parte contine texte cu implicatii biografice, "Lectiile deschise ale profesorului de limba franceza a. M.", al doilea contine titluri ca "Istoria pantofului mov", "Lectia de engleza", "La vie en prose", scrise intr-o maniera absurda si fantezista. Poeziile poarta titluri de "intamplari", poetul ipostaziindu-se intt-un arhivar al realitatii: "Eu sosisem cu marfarul de 4, 50/ imbracat in haine albe, de gala./ Ea ma intampinase cu inima/ Plina de indoieli ca un cornet cu seminte...". "intamplare XXI" pare sa sugereze din titlu o evidenta a unui Demiurg necunoscut, care surprinde elementele de modernitate dintr-un spatiu programatic, supus matricei existentiale. "Lectiile" si "Budila-Expres" (1995) sunt "frame"-uri de viata surprinse in cascada.



"Budila-Express" este o metafora a trenului existential, in care se amalgameaza aspecte ale vietii reale printr-un straniu procedeu al fluxului constiintei. Incipitul poeziei este o invitatie intr-o lume bizara, totalitara, receptata prin singularizarea contemplativa a eului liric: "Cei care m-au iubit au murit inainte de vreme,/ Cei care m-au inteles/ au fost loviti pe la spate si inmormantati in graba, cei/ Care mi-au tras la xerox programul genetic au innebunit Si-si plimba in soarele amiezii/ Privirea tumefiata, creierul mirosind a cloroform." Urmeaza o perceptie haotica a realului: "Fructele celorlalti se vand la suprapret. Dimineata/ Ne primeste cu bratele deschise, totusi lumina/ Mai bate in epiderma fanata, totusi vantul/ Ne mai aeriseste orbitele duhnind de amintiri." Sentimentul inutilitatii vietii, al trecerii timpului, al scufundarii in uitare se traduce prin constatari reci: "am pierdut totul. Portarii hotelurilor/ Ne-au uitat, femeile fragede si aristocrate/ Ne-au uitat, hamalii din gari ne-au uitat si liftierii/ Vanzatoarele de flori si negustorii de nestemate,/ Ne-au uitat strazile, ne-au uitat casele albe/ pe care urca iedera ruginie a vechii «la bella estate»." Pierderea conditiei paradiziace, vizualizata in toata plenitudinea ei, devine o tragedie: "am pierdut totul./ in paradis, in clipa cea repede, in metalul inchipuirii/ Nimic din noi n-a ramas. Un avort/ Rapid, aseptic, elegant." Exista insa o compensatie a realului, a detaliilor abundente, consemnate de o privire dezorientata: dimineata are brate transparente, "de caracatita", "face troc cu celulele spongioase", iar servieta "ranjeste, tampa, fericita".
Partea a doua a poemului se numeste "Senzatie", figurand o agresiune permanenta a simturilor, in secvente temporale marcate de trompeta ingerului care suna din cand in cand, de sunetele de fanfara, de ciocnirea oualor rosii sau de apropierea de femei ("Dansam in semiintuneric cu femei/ Proaspat spalate si mereu stanjenite"). Tabloul baroc este completat de imaginea de targ supus deriziunii: "Sau se sparge conducta, vecina tipa/ Dupa postasul intarziat cu pensia, betivii urineaza/ Pe zidul caselor de vizavi, o salvare/ Trece usor pe deasupra inimii si duce departe/ Cate un corp solid familiar." Babilonia este completata de imagini demne de tablourile lui Hieronymus Bosch: "Din cand in cand se aude trompeta,/ Masini greoaie ca niste hipopotami stropesc/ Pavajul incins, vanzatoarele din cofetarii/ Fac strip-tease, si, goale, se bat cu frisca, din cand in cand/ Cate un director se umfla ca un balon, se inalta/ apoi se sparge, disparand din univers, din cand in cand/ Cate un afis/ Multicolor ne promite noul Ierusalim/ in schimbul a treizeci de bani sau al tacerii." Personajele sunt incluse intr-un joc putin obisnuit: traverseaza zidul putrezit al Gradinii, culeg globuri de aur pentru a imblanzi viitorul, isi amintesc de Gondwana, continentul pierdut, de "pelasgii mancatori de scoici", de "Cung-Fu", de "sare-n bucate", de Rosamunda, "vasele de Micene", "Herbert Read, Marcuse,/ McLuhan, John Berryman, Platon, Eminescu...".
in partea a treia a poemului, "Context", poetul se intalneste cu "paianjenul blond" si cu "ursuletul Yoghi, marele gagicar", personaje-artefact care isi traiesc existenta intr-o foaie de celofan si se intereseaza de mersul poeziei, "acea trebuinta/ Tafhoasa si plina de rusine a adolescentei,/ Despre poezie, precupeata grasa si care/ Ne-a luat pe nimic inimile de pustani si le-a pus pe ata, Despre poezie, cuvant plicticos,/ Pe care dictionarele-1 mai pomenesc/ Din conformism si vocatie inertiala." Viata poetului se desfasoara in adevarate "tari imaginare", "in tinuturile boreale,/ Dincolo de scitii cei imbracati in blanuri,/ Si, bineinteles, despre Budila-Express". Prin ferestrele enigmaticului tren, in partea a patra, "Defulare", lumea isi arata uluitoare imagini caleidoscopice, calatorul imaginar indreptandu-se spre Hermannsdorf, spre "bidonville-urile din marginea terasamentului," spre "nesfarsitele turme de capre raioase", spre Teliu-Valley, spre triburile de culegatori de ciuperci, spre Intorsura-City, in timp ce se prajeste slanina la flacara brichetei. Poezia ilustreaza o imagine baroca a lumii, compusa din fatete multiple: "Si noi am lesinat prin parcurile din Flowers-Town,/ Si noi am vazut cadavrele strivite de locomotiva,/ Si noi am traversat simplonuri in care/ Poti face dragoste pe tacute linistit, si noi/ am dormit, si noi ne-am trezit mahmuri/ in Budila-Express."
Pe acest drum ciudat al vietii, sunt curtate "inaccesibile bastinase/ Cu basmele roz si mirosind a Transpirantz", sunt consolate "vaduve triste si neintelese sotii", in timp ce se mananca pe coltul meselor "sandvisuri cu salam", pui pane, se bea tuica si rom si se violeaza legea, prin practicarea jocurilor de noroc. in Budila-Express se pot vedea "fetele stoarse, ca niste carpe ajunse/ La gradul zero al folosirii, ale junelor navetiste", in timp ce fluidul neincrederii coboara in oase "ca acidul sulfuric", se observa banchetele julite "din care aborigenii isi fac portmonee", se descopera "cultul secret/ al stomacului, sexului si capului aplecat", se patrunde in "catacombele realitatii", "in subsolul paginii de ziar si mai jos de subsol/ acolo unde nu mai exista decat/ Carnea si timpul, senzorul obosit."
in timpul liber se culeg "laurii de staniol/ al dupa-amiezelor petrecute-n sedinte", se lupta in intuneric "cu diversi/ Dumnezei judeteni", sau se ajunge, pe malul fluviului, "Sub mesele negeluite ale cazinoului Paupasse-Oul". Tablourile batranetii sunt, la randul lor, omniprezente: "Si noi am vazut batranii reumatici/ Din Flot-Royal, nasurile in forma de sa/ ale locuitorilor din las Crasnas, si noi/ Ne-am, ratacit in fauburgul Barcany,/ Si noi am flanat pe aleile prafoase/ Din Cite de Sarmache, si noi am cumparat/ Parfumuri si ochelari Made in France/ De la parterul blocului turn cu patru etaje." Tabloul lumii are si o tenta bucolica, pentru ca se asculta "cimpoiul si glasul castrat", in timp ce se viseaza un camp cu iarba, inghitit de vaci si se canta, ca intr-un imn, "Budila-Express! Budila-Express! Budila-Express!". Budila-Express devine "garnitura cu bou-vagoane,/ Garnitura dublata, uneori, garnitura bondoaca,/ Iute si verde-murdara printre gramezile de cartofi/ Putrezind pe campuri, pe langa peroanele/ Pline de cioburi si capace de bere/ Budila-Express ruginind nevazut/ Precum tineretea, la incheieturi".
Penultima parte a poemului, "Filtru", descrie insusi procesul creatiei, in punctul genuin al unui univers placentar, in care "Creierele, ele insele, pareau a nu exista." De aici se hotareste totul, "in aceasta/ Metastaza incipienta". Linistea genezei poetice este totala: "Era liniste. Puteam auzi/ Feromonii teilor atacand epiderma/ adolescentelor. Semnificantul/ Mai inghitind o gura din semnificat." Un personaj misterios, poate Demiurgul, ridica mana, avand la fiecare deget un viitor si un trecut, gestica din care se produce marele Big Bang, uriasa explozie de cuvinte care proiecteaza lumile in spatiu: "atunci au navalit, izbucnit, explodat:/ fofilatorii si scatascotocitorii pontatorii si antemergatorii/ lingecuristii si drogheristii femeile de cauciuc si cele evidentiate/ esanjistii si stahanovistii alchimistii si verslibristii/ lucratorii cu gura si cu despicatura cu mapa si sapa.// secretarele si debarasatoarele reactii si erectii/ matroanele si prefectii, balena alba si pajii/ coafezele si dormezele brodeuzele si vibromaseuzele/ linistitorii si concasorii putopalmistii/ verbali si functionarii municipali contribuabilii/ si subcontabilii vacile domnilor si seminaristii/ activistii si pasivistii comutatoarele si prezentatoarele/ mamele patriei si tatii burduhanosi cititorii/ de manuale si mesterii de zabale animatorii/ si picolii soiosi scopitii si neofitii scrobitii/ si neofalitii soldati de plumb si politai de carbid/ cu amintirea copilariei conservata in heliu lichid."
Toata aceasta multime haotica, surprinsa in contrastele ei fundamentale, are un singur mesaj, imperativele vietii (poate ale unei societati totalitare, uniformizatoare si represive), de la care poetul se dezice, printr-o subita imbatranire: "TREBUIE E NECESaR SE CERE/ TREBUIE E NECESaR SE CERE/ TREBUIE E NECESaR SE CERE/ TREBUIE (dar eu... jap!) mi-au spus/ E NECE (dar real... buf!) SaR/ ei/ TREBUIE! mi-au ordonat!.// «O.K.» am zis/ Si am imbatranit.".
Ultima parte, "Ilustratie" este o reclama ironica pentru Budila-Express: "UN VOYaGE aGREaBLE aVEC BUDILa-EXPRESS"/ "aBENTEUER UND EXOTISMUS MIT BUDILa-EXPRESS"/ "HaPPY DaYS WITH BUDILa-EXPRESS"/ "La VITa E BELLa CON BUDILa-EXPRESS"// afise imense. Color. Peisage/ in prim-plan o frumusete locala/ Cu basma roz, autentica, si dintii/ intregi si proaspat spalati. in fundal o fanfara de ingeri/ in costume nationale, (photo, Bild, foto: aLEXaNDRU MUSINa)".