c3i478ch53neo


in poezia cu reminiscente neoclasice, grecizante, "Lykianos", versurile, simple in aparenta, reconstituie imaginea unei societati de mult disparute. Se stie ca grecii aveau un mare cult pentru temple si . pentru preoti, acestia pastrandu-si functia din generatie in generatie. Templul reprezinta o prelungire a cerului spre pamant, locul unde zeii puteau vorbi liber sau prin intermediul profetilor. Cu timpul insa rolu sacru al templului decade, locul devine mercantil, sursa de venituri pur pamantesti sau tribuna pentri idealuri politice, in folosul unor personaje marunte: "Mai mult negustor decat filosof,/ Lykianos a inalta un altar/ Maruntului retor Neakides, numindu-1/ Zeu al gandirii./ Si cere/ Fiecaruia obol: cat aur poate si dea, sau/ pamant,/ Sau vite. Sau, cel putin,/ Sa-1 admire si sa-1 asculte numai pe el:/ preot si singur urmas."
Teme si motive ale poeziei "Lykianos"
•  Proiectia alegoriei, pentru efecte de accentuat contrast, in spatiul clasicismului elen intra
intr-un timp crepuscular.
•   Ironia vadita fata de transferul ritualurilor si al simbolurilor sacre in zone al
mercantilismului cotidian.
•  Degradarea fiintelor sacre, cu atributele acestora, de "zeu al gandirii", gratulandu-le

personaje minore.

•  Inaltarea de altare inca din timpul vietii denota, in viziunea poetului, tendinta de cultivare a credintei in idoli, omul modern inlocuind vechii idoli cu altii noi. Obolul cerut fiecaruia reprezinta tendinta omului modern de a-si conserva vechile obiceiuri intr-o forma noua, degradata si mercantila.

• Lipsa de durabilitate a idealurilor umane, a omului in general, incapabil sa-si stapaneasca pornirile atavice si propriul destin.