v1e484vp67omm
Poezia este, intr-un stil lapidar, telegrafic, ironic, cronica unor "lectii deschise" ale profesorului de franceza, autorul insusi in banala ipostaza didactica, preocupat de multe si variate aspecte ale instrumentarului pedagogic: "Instrument multilateral cu grija lipesc/ cartea alb-galbuie de catalog etamina motive populare." Ideile sunt absconse, supuse unui flux al mempriei care scoate la suprafata secvente fulgurante dintr-un vertij pedagogic fara inceput si fara sfarsit: "copiii astia au niste parinti minunati artizanatul local/ exporta in japonia sua germania etc. e drept/ ii cam bat ii pun la ranit la cartofi." Din vina parintilor, facuti "la betie", copiii nu sunt lasati la scoala. Singura logica a poeziei este situarea subiectului la sfarsitul versurilor: "aceasta-i sarcina mea ce sigur suna blachiul/ pe betonul proaspat spalat nobila misiune/ pluteste ca o aureola pe fruntea tot mai inalta bonjour mes eleves/ bonjour camarade professeur...". Munca profesorului se diversifica: trebuie deschis instrumentul "alb-galbui", la pagina 13, in timp ce se administreaza elevilor unele corectii stimulatoare, reprezentate de poet prin interjectia "jap": "instructie si educatie zicea grasul ala terorizant jap/ cam demagog dar avea jap dreptate avem/ o datorie de onoare tourner/ a se invarti jap a se invarti dragul meu pune mana pe carte/ si nu te ranji la mine jap ha ha nu scrie in frunte."
Despartirea profesorului de clasele sale se face intr-o atmosfera de entuziasm: "au revoir camarade professeur uaiiiii ce entuziasti/ sunt tinerii astie cata energie blacheul suna/ cristalin pe betonul proaspat spalat". Munca didactica nu este insa rasplatita pe masura succesului: finantistii sistemului "prosti prosti prosti" nu au adus iarasi banii de salariu. Ca ultim gest al scenariului didactic, catalogul este lasat sa cada "in gura stirba si neagra/ a servietei diplomat 314 la munte sau la mare in/ orice-mprejurare."