g7m1612gb68zjd

Poezia, o parte din poemul mai amplu "alexia", aparut in volumul "Lucrurile pe care le-am vazut" (1979-1986), constituie un tablou suprarealist, dintr-o lume indepartata, postatomica: "Cine isi mai aminteste de noi? Si de ce/ Si-ar mai aminti? Vara e cald, pe Dealul Taberii pasc/ Caii oamenilor. Pe o cocoasa verde/ Liberi sunt caii. Si sub bustenii din gara/ Ramele intemeiaza noi colonii." Vitalitatea naturii este punctul de unde porneste intreaga poveste de dragoste dintre cei doi iubiti.
Imaginea e de lume postapocaliptica, in care natura, prin irepresibila forta a viului, se intoarce la viata, reconstituind tablouri bucolice, pline de melancolie: "Un vant adie dinspre rau. Miroase/ a flori de munte, a fan uscandu-se la soare, a brad./ Pastravii isi amintesc vremuri mai bune,/ ape mai clare. Dar supravietuiesc, dar se bucura/ De scurta vara de-acum." Tabloul pastreaza si o pierduta imagine erotica, iubirea cuplului fiind privita ca o totala contopire a fiintei: "Candva ne-am tolanit amandoi la soare intr-o poiana./ Trunchiul pinilor era rosu, al mestecenilor negru cu alb./ intr-o fusta albastra erai imbracata. am povestit/ Despre adolescenta, despre studentie. Vorbele incercau// apa cu talpa lor mica, sfioasa, triunghiulara. - am privit/ Printr-un ciob afumat eclipsa. Tu ai vazut/ Pasari, fiare, reptile. Un curcubeu." Versurile contin sugestii referitoare la vremea apocaliptica, la modificarea luminii, la existenta aluvionara a trilobitilor, data de un epitet dublu, "sfioasa triunghiulara", la un bestiar de inceput sau de sfarsit de lume.
Intrarea in paradisul anterior facerii lumii este privita ca o aventura: "Candva am iesit toti la plaja. La rau./ Fetele nu aveau costume de baie. - am ramas/ Si noi imbracati. Ne-am suflecat pantalonii/ Si ne-am racorit picioarele-n apa./ Erau ca niste pietre. Rozalii. Ca niste/ Melci de apa dulce. Ca niste raci/ Scosi din platosa lor." Imaginea melcilor simbolizeaza increatul, tabloul unei lumi primordiale: "Cine-si va mai aminti? Leul rosu/ a trecut departe pe cer. Leul verde/ a adormit langa calea ferata./ E vara acum, totul in ordine:/ Respiram, functionam, existam. La ce bun/ Si-ar mai aminti?".