„Rondelul rozelor de august" face parte din volumul „Poema rondelurilor" (1927) si apartine ultimei perioade de activitate a poetului, cand seninatatea ia locul sentimentului de frustrare resimtit anterior. c4p8315ci15lvk
Poezia cuprinde o meditatie pe tema trecerii timpului, dar si a puterii omului de a depasi incercarile vietii:
/. "Mai sunt inca roze - mai sunt,
2.  Si tot parfumate si ele
3.  asa cum au fost si acele
4.  Cand ceru-l credeam pe pamant.
5.  Pe?atunci eram falnic avant
6.  Priveam, dintre oameni, spre stele; - 7.  Mai sunt inca roze - mai sunt,
8.  Si tot parfumate si ele.
9.  Zadarnic al vietii cuvant
10.  a stins bucuriile mele,
11.  Mereu cand zambesc uit, si cant,
12.  In ciuda cercarilor grele,
13.  Mai sunt inca roze - mai sunt."
Structura, motive:
  Din punct de vedere compozitional, „Rondelul rozelor de august" respecta normele speciei: este alcatuit din 13 ver­suri, dintre care, primele doua se repeta in pozitiile 7 si 8, iar primul („Mai sunt inca roze, - mai sunt") este reluat si in final.
  Poezia concentreaza mai multe motive tipic macedon-skiene:
  Primul dintre acestea este motivul rozelor (flori al caror parfum diafan il duce pe poet intr-o lume ideala); in acest mod, factorul olfactiv are un rol magic, necazurile fiind uitate atata vreme cat pe pamant infloresc rozele.
Prezent inca din „Noaptea de mai" (1887), in universala chemare spre plenitudine vitala („in aer e parfum de roze. -Veniti: privighetoarea canta"), acest motiv constituie axa liris­mului din intreg ciclul intitulat „Rondelurile rozelor".
Importanta motivului rozelor este relevata prin prezenta sa in versurile - refren (atat de incarcate de sugestii) cat si prin repetarea verbului existential „a fi" (la prezent); ultimul pro­cedeu transforma rozele intr-un garant al iubirii si al iertarii.
  Motivul conditiei nefericite a poetului strabate, de aseme­nea, intreaga creatie a lui Macedonski.
in textul de fata, acesta este exprimat in ultima strofa, prin paralelismul trecut/prezent: cel care fusese nedreptatit de un destin vitreg („al vietii cuvant") care i-a adus nefericire („a stins bucuriile mele"), gaseste acum balsamul uitarii si seni­natatea iertarii.
   Tipic macedonskiana este si oscilatia intre elevatie si damnare. inaltare si suferinta.
Traind, ca orice geniu, in lumea inalta a Ideii, la care oamenii obisnuiti nu pot ajunge („Priveam, dintre oameni, spre stele"), poetul isi faurise un spatiu ideal si perfect („Cand ceru-l credeam pe pamant"), mica sa Meka. Si daca minunatul sau avant s-a frant, coborandu-1 intr-o lume incapabila sa-1 inte­leaga, vindecarea i-au adus-o timpul si rozele mereu parfumate, chiar si la sfarsitul verii.

Specia literara = rondel.
Rondelul este o specie a genului liric. Este o poezie cu forma fixa, avand 13-14 versuri, repartizate in trei strofe: primele doua versuri se repeta la mijlocul si apoi la sfarsitul poemului, versul intai fiind identic cu ultimul. Rimele sunt numai doua.