aparut postum (in 1927), volumul „Poema rondelurilor" instaureaza un anume echilibru in lirica macedonskiana, prin perfectiunea structurala a poeziilor ca si prin inflexiunile invaluitoare ale versurilor.
Volumul „Poema rondelurilor" cuprinde mai multe cicluri: „Rondelurile pribege", „Rondelurile celor patru vanturi", „Ronde­lurile rozelor", „Rondelurile Senei", „Rondelurile de portelan". r9o3814rj58oly
Dintre acestea, ultimele doua cicluri, „continand momente tipice ale Occidentului si Orientului, alcatuiesc infernul si paradisul lui Macedonski, atat de obsedat de «Divina Comedie»" (G. Calinescu).
  Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita, de re­gula, din 13 versuri ftrei catrene si un vers izolat"): schema compozitionala a rondelului impune repetarea versurilor 1 si 2 in pozitiile 7 si 8. Versul final este identic cu primul vers. in rondel exista doar doua rime.
  „Rondelul rozelor ce mor" (scris in 1916), este inspi­rat, aparent, de viata efemera a florilor; privita in profunzime, tema poeziei o constituie moartea ca destin universal, harazit atat oamenilor cat si naturii"
/.  „E vremea rozelor ce mor,
2.  Mor in gradini, si mor si-n mine - -
3.  S-au fost atat de viata pline,
4.  Si azi se sting asa usor.
5.  In tot se simte un fior.
6.  O jale e in orisicine.
7.  E vremea rozelor ce mor -
8.  Mor in gradini si mor si-n mine.
9.  Pe sub amurgu-ntristator
10.  Curg valmasaguri de suspine,
11.  Si-n marea noapte care vine
12.  Duioase-si pleaca fruntea lor... -
13.  E vremea rozelor ce mor."
Tema enuntata mai sus se concretizeaza prin mai multe njij-loace:
   Repetarea versului „E vremea rozelor ce mor" (care ocupa pozitiile 1, 7 si 13, conform regulilor rondelului).
Din multitudinea de aspecte ale toamnei, poetul s-a oprit doar asupra mortii trandafirilor - frumoasele, perfectele si gin­gasele flori ale verii.
Folosirea refrenului constituie si primul element simbolist al poeziei.
  Existenta a doua planuri: unul exterior (alcatuit din mul­timea rozelor care mor in gradini) si unul interior, sugerand starile sufletesti ale poetului, determinate de acest tablou: durere adanca („mor si-n mine"), nostalgie dupa vremea cand rozele erau „de viata pline", constiinta unui destin comun.
Se stabileste astfel o relatie ascunsa, o ..corespondenta" intre universul floral si cel uman. acesta ar fi al doilea element sim­bolist al poeziei puse in discutie.
  Tabloul rozelor care se ofilesc in gradini, creeaza, prin multimea florilor atinse de „boala" cosmica, sugestia mortii universale.
aceasta este resimtita in misteriosul fior care strabate in­treaga natura, ca si in jalea metafizica extinsa la nivelul uma­nitatii („O jale e in orisicine"). Convertita in „valmasaguri de suspine" (care curg asemeni unui rau), aceasta jale umple amurgul (epitetul „amurgu-ntristator"), capatand dimensiuni cosmice.
Totul culmineaza cu metafora „marea noapte care vine", sugerand moartea totala, ca la un sfarsit de Univers.
Sentimentele eului liric sunt diferite si difuze: iubirea pen­tru delicatele flori (personificarea „Duioase-si pleaca fruntea lor"), tristetea, presentimentul mortii.
aceste stari sufletesti nu sunt insa exprimate cu claritate, ci sunt vagi, obscure, transmise fiind pe calea sugestiei. aceas­ta ar fi cea de a treia trasatura simbolista.
Folosirea simbolului constituie un alt element simbolist.
Ca si poetul francez albert Samain (autorul volumului „in gradina infantei"), Macedonski extrage din spectacolul coti­dian obisnuit, inalte semnificatii spirituale: rozele simbolizeaza frumusetea, perfectiunea, sufletul, inima si iubirea; in unele doctrine, trandafirii au chiar conotatii sacre.
Prin moartea acestor flori, lumea (natura) cunoaste o moarte rituala, pentru a renaste in viitoarea primavara. Dincolo de tris­tetea pe care o degaja versurile, se poate intrezari minunatul refren din „Noaptea de mai": „Veniti: privighetoarea canta si liliacul e-nflorit!".
Rozele fiind niste simboluri, acesta ar fi al IV-lea element simbolist.