x9e664xi94gur
alecu Vacarescu (17697-1799) este primul fiu al lui Ienachita Vacarescu si al Elenitei Rizu. inca de mic copil calatoreste mult: isi insoteste tatal exilat la Nicopole (1788), apoi la Rhodos (1790). Dupa casatoria cu Elenca Dudescu, are trei copii cu aceasta, dar divorteaza in anul 1797. Este urmarit de dusmania domnitorului alexandra Moruzi, murind in inchisoare. Este considerat de Vasile Popp un adevarat "Ovidiu al romanilor". Poetul foloseste o emotie sublima in exprimarea sentimentelor: "Cand nu te vaz am chinuri/ Si cand te vad lesinuri". In poezia "Oglinda", el trateaza un vechi motiv anacreontic, intalnit si la Petrarca: femeia iubita este observata in oglinda, printr-un straniu procedeu de mise en abime. Opera sa este stransa intr-un volum, "Poetii Vacaresti. Viata si opera lor poetica".   


alecu Vacarescu este un poet al motivelor florale, al florilor personificate aici ca mesageri si intermediari ai dragostei: "Trandafir norocit,/ Care te-ai invrednicit/ Sa-mpodobesti acel san/ Unde pururea ma-nchin!/ Roaga-te si pentru mine/ Sa ma aiba mai la bine,/ Gaseste vreun mijloc,/ Sa ma aseze intr-al tau loc!/ Si-i spune ca am durere,/ Nu dragoste cu parere,/ Poti si sa-i fagaduiesti/ Ca tu, de vestejesti,/ Eu firea tiu mi-o prefac/ De-oi avea noroc sa-i plac." Trandafirul, ca semn al destinului, este vazut ca un raisonneur al vietii intime a personajului feminin, devenind interpret al dragostei si frumusetii fiintei iubite, tinta finala in implinirea sentimentului erotic: "arata-i cu umilinta/ Ca-n loc de ghimpi am credinta/ Fa-ma sa ajung devlet/ Si ia-mi si viata rusfet."