Poezia lui alecu Vacarescu este conceputa in stil de balada populara, versurile fiind simple, cu o exprimare directa, sententioase insa, statuand un mod de comportare: "Cum ca lucruri delicate/ Trei se afla-n lume date/ Care pot sa indulceasca/ O vedere omeneasca.// Zic: c-o apa si-o verdeata/ Si un chip frumos la fata/ au fireasca lor putere/ Sa mangaie o vedere." Cele trei categorii enumerate sunt supuse insa legilor selectiei: "Dar o minte cu simtire,/ Delicata si suptire,/ Vrand acestea sa le-adune,/ Face judecati mai bune." t2q6916te81zsi
Cele trei principii de viata actioneaza insa in functie de imprejurari: "Caci la apa si verdeata/ Si da este vreo dulceata,/ Dar o stim cu legatura/ intr-un fel da la natura.// Dand da obste o placere/ La a tuturor vedere,/ Si mai mult nu se-nmulteste/ Nici mai scade, nici mai creste.// Iar viind la frumusete,/ aici, voi, idei istete!/ Caci intram in adancime/ Si da talmaciri multime."
Frumusetea se intalneste peste tot in lume: "Vedem chipuri milioane,/ Dar sunt cadre si icoane - / Care-mpodobesc paretii/ Cu napastea frumusetii!// Si macar ca-s miscatoare,/ Mai ales si vorbitoare,/ Dar le-arata tot cuvantul/ Ca umbland geme pamantul." Frumusetea divina este preferabila totusi oricarui chip de manifestare pamanteana a acesteia: "atunci este insusita:/ Frumusete savarsita,/ Care poate sa numeasca/ Fitecine si cereasca.// atunci fermeca din fire/ Orice suflet cu simtire,/ Si mangaie si vederea/ Si adaoga placerea.// acest dar al frumusetii/ Cu al apei si-al verdetii,/ avand si singuratatea,/ Face rai pustietatea!".